POVESTE

Într-un timp nevămuit de moşul cu fusul torcător,era un anume loc în pădurea fericirii unde inorogul venea să-şi potolească setea.Îl aducea de căpăstru o fată neumblată prin lumea oamenilor. N-avea mamă,n-avea tată,născută din îngemănarea nopţii cu ziua,uitată de vânt prin pădurea fericirii.Îl întâlnise pe el,inorogul. Singur ca şi ea,rătăcitor şi el prin aceeiaşi pădure.Născut din unirea apei cu focul. Se acceptaseră fără cuvinte.El plecase grumazul iar ea,întinsese mâna. Nu cântăriseră ce pierd sau ce câştigă din acceptarea lor.Pur şi simplu doriseră ca restul drumului prin pădurea fericirii,să-l facă împreună. Aşa găsiseră izvorul fermecat şi veneau,el,să se adape,ea,să-şi spele faţa şi să se curăţească amândoi de visele rele ale oamenilor. Ea adunând în pumn lacrimile iubirilor pământene,el răspândind din coamă miresmele dorinţelor. Se completau.Şi,când începeau să danseze licuricii,inorogul se lăsa încălecat de fată şi porneau să bântuie visele îndrăgostiţilor,aducând în inimile lor,speranţa.