IUBIRE DE DANU....10

În vremuri de demult,aveam vreo 18 ani pe atunci.Am ajuns într-un grup de nebuni frumoşi.Toţi cu vise şi idealuri.Mai mari sau mai mici.Am intrat în gaşca lor cu ajutorul prietenei mele Cristina.Şi atunci ,şi acum ,şi de atunci încoace!Aşadar,conducătorul grupului şi cel mai în vârstă dintre noi,Mihai Antonescu.Suflet boem.Talentat într-ale scrisului..de fapt..el a deschis în mine setea pentru cuvintele aşternute pe hârtie.Mihai scrisese un scenariu de film..”Urmaşul”,o continuare a revoltei Vladimirescului.
Un nepot pe nume Matei,ridică iar ţăranii la răscoală în numele dreptăţii.Se îndrăgosteşte de fiica unui morar.Ileanca.Istorie împletită cu iubire.Trecut scăldat în apele Topolniţei.
Aşa am aflat eu de Schitul Topolniţei!Am reuşit la..casting,cum s-ar zice acum,nu cunoşteam atunci termenul dar Mihai avea nevoie de o fată pentru a juca rolul Ileancăi lui Matei.Am reuşit la probă.Mi s-a părut foarte simplu ce trebuia să fac aşa că..nu a fost o problemă.Mi-a spus atunci că am ochi care nu se uită niciodată!
Totul a fost frumos numai că nu a găsit un operator care să îl ajute cu filmarea.Îi trebuiau câteva minute de peliculă.Făcusem rost de costume.Jucam teatru de amatori pe atunci şi am obţinut aprobarea pentru ele din garderoba teatrului din oraş.La Schit,ne ajutau localnicii pentru scenele de revoltă.Mai lipsea operatorul.Nu l-am găsit şi totul a intrat în istorie dar,am încercat.Un bun câştigat cred eu!.Eram 20 de oameni,de toate varstele,de toate profesiile.Plecam la Schit vineri şi mai veneam duminică seara înapoi,luni trebuia să ne vedem fiecare de viaţa noastră.
Frumos timp al existenţei mele.Visam.În nopţile cu lună plină de la Schitul Topolniţei,l-am creat pe Hoinarul meu rătăcitor prin stele.L-am numit Dan.
Alături de el plecam nopţile să colind vremea.Mă bălăceam alături de el desculţă în apa vrăjită a Topolniţei.Ne iubeam.Aşa cum ştiam eu atunci că e iubirea,cum puteam să-mi imaginez că ar arăta iubirea la 19 ani.Îmbrăţişări,sărutări,şoapte de dor.
Pe Hoinar l-am iubit şi l-am păstrat în suflet ca pe-un scut împotriva realităţii când aceasta mă rănea cu răceala ei.Am fost singură lungi perioade de timp.Dorul de el mă ajuta să trec peste viaţa uneori rea,uneori tristă,uneori urâtă,uneori,aşa cum e viaţa fiecăruia,cu bune şi rele!
În nopţile lungi de iarnă,uneori singurătatea urla în mine cu glas de lup singuratic ce-şi căuta perechea pe viaţă.Doream braţe să mă cuprindă cald şi buze să mă sărute până uitam de toată fiinţa mea.Nu am avut niciodata acele braţe în realitatea mea aşa că,Hoinarul meu rătăcitor îmi dăruia tot ce doream şi visam să am.
În realitate nu am iubit.Nu a scos nimeni din mine patima.Ea a rămas undeva adormită in universul meu,uitată,ignorată.
În acea vară am strâns herghelia mea de gânduri şi i-am dat drumul să alerge prin apa Topolniţei.Apă vrăjită.Să nu mă întrebi de ce am văzut în tine imaginea hoinarului meu!De ce ţi-am dăruit-o pe Ileanca în noaptea aceea?Nu aş şti să-ţi răspund.Pur şi simplu m-am bazat pe simţuri!
Şi cum tu,fiind un bărbat delicat şi cu bun simţ nu m-ai contrazis.Ai acceptat darul meu.Aşa mi-au crescut aripi.Lasă-mă să zbor!Îmi place!
Nu l-am mai văzut pe Mihai de ani buni.Îmi e dor de el!A publicat.El a reuşit să-şi realizeze o parte din vise.Măcar de-ar fi fericit!Merită!
Câte vise nu au spălat ochii mei atunci prin apa Topolniţei!Vise de fecioară.De femeie nedeprinsă cu iubirea trupească dar,care visa la ea.O dorea.Hahaha!
Nu a fost aşa cum mi-am imaginat eu atunci.Mi-aş dori să-l revăd pe Mihai.Să îi mulţumesc.Mi-a spus să scriu şi,am scris.Mi-a spus să visez şi, am visat.Mi-a zis să iubesc şi,uite că aici..nu l-am ascultat100%.
Am iubit totul în jurul meu,mai puţin suflet.Poate pentru că eu aveam sufletul plecat cu Hoinarul meu!Poate pentru că speram să-l găsesc în realitate şi vroiam să-mi păstrez sufletul nerănit de viaţă.
S-a dovedit că am avut dreptate.Sufletul meu a rămas curat şi copil.A dormit cuminte într-un colţ de inimă aşteptând timpul lui de viaţă.Tu l-ai trezit
Azi noapte mi-ai făcut o surpriză.Am vorbit cu tine când doar vorbeam de tine cu o prietenă.Urăsc când nu ştiu nimic de tine mai ales când te ştiu plecat pe drumuri.