IUBIRE DE DANU.........1

IUBIRE DE DANU
viaţa ca o poveste-jurnal intim severina _ica_tomiu

Atunci când îţi treci viaţa prin filtrul raţiunii şi încerci să faci totul încât să fie bine tuturor îţi furi singur căciula.
În primul rând,şi nu trebuie să se cheme egoism,ar trebui să fi atent ca să-ţi fie ţie bine,că fiindu-ţi ţie bine le va fi bine şi celorlalţi dar încercând să le fie bine doar lor şi uitându-te pe tine,mai devreme sau mai târziu,vei constata cu amărăciune că nu ai făcut nimic constructiv în viaţa ta,că..pur şi simplu ai bătut pasul pe loc.
Urât sentiment.
Viaţa trăită în frustrări este anapoda şi nu te împlineşte dacă nu ai curajul să iei atitudine.Mereu cauţi şi nu mai şti la un moment dat ce anume cauţi şi te trezeşti ,Dumnezeu îţi dă tot ce vroiai dar tu,buimac de atâtea căutări nu mai vezi darul primit şi treci pe lângă el cum trece apa prin pietre,doar şlefuindu-le.Dumnezeu,iubindu-te ca pe un copil prost îţi oferă o altă şansă şi-atunci îţi şlefuieşti căutările,tocindu-ţi zilele şi nefăcând nimic să schimbi ceva dar,într-o zi,te trezeşti.În sfârşit s-a făcut ziuă şi pentru tine!Începi să trăieşti fericirea acelui răsărit,îţi deschizi cufărul în care îţi păstrai cu sfiinţenie zestrea viselor tinereţii şi reiei totul cu răbdare de acolo de unde,cineva,cândva ţi-a oprit zborul.
Aceasta este povestea unei femei adormite şi trezite precum frumoasa din poveste de un prinţ pe care,în tinereţe ea îl plămădise din vise fecioreşti şi-l lăsase să trăiască într-un univers al ei,neştiut decât de ea.Acum,în amurg de timp acel prinţ apăruse în realul trăit zilnic şi îl simţise ca fiind sufletul pereche.Sufletul pe care îl aşteptase toată viaţa rugându-l pe Dumnezeu să i-l scoată în cale.Aşa începe să trăiască alături de omul iubit povestea lor de dragoste,cu frenezia anilor pierduţi în neâmpliniri,fiind pregătiţi pentru această iubire.Într-un timp doar al lor.Il iubise de când se ştia.
Il crease pentru liniştea sufletului ei şi îl făcuse hoinar rătăcitor prin stele.Pleca împreună cu el ori de câte ori viaţa îi fusese urâtă.Colinda cu el prin locuri necălcate de picior uman.Se iubeau sub clar de lună pe plaja fierbinte, se răcoreau privindu-se în ochi şi se sărutau până le amorţeau buzele.Era al ei!Nu vroia să îl împartă cu nimeni !Viaţa ei reală nu îi aparţinuse niciodată.Fusese mereu a celor din jurul ei dar,pe Danu,nu vroia să îl împartă cu nimeni.Ii trecuse viaţa tot visând.Era fericită doar atunci când visa.Clădise lumea ei.În exterior era vesela şi un bun tovaraş de viaţă.Nimic din tumultul interior nu lăsa să se vadă.Trebuia să ai un ochi prea atent ca uitându-te la ea să vezi cât era de singură şi de nefericită !Şi totuşi,vine o vreme când ,nu mai poţi să faci faţă presiunii realului din faţa ta.Începi să vrei şi pentru tine câte ceva.Te saturi să tot visezi şi,doreşti.Danul ei apăruse într-o zi,nici nu mai crezuse că el ar putea exista cu adevărat!El exista.Poate se născuse special pentru întâlnirea cu ea ?Poate că îşi văzuse liniştit de viaţa lui aşteptând să o întâlnească ?Cert este că,într-un final,se găsiseră suflete pereche.Nu se cunoşteau decât prin simţuri.Se ghiceau şi se completau.Erau asemenea şi totuşi,uneori credea că traieşte într-unul din visele ei,mai ales când Danul ei dispărea în viaţa reală !Atunci suferea !Plângea !Iubea !
« Nu îţi fie teamă că te iubesc !Nu am aripile frânte,nici cicatrici adânci,nici urme de paşi pe suflet.Îmi aparţii şi îţi aparţin.Mă regăsesc în zborul tău,suflete pereche!În fiecare bătaie de aripă.Te regăsesc în fiecare lacrimă.Ne regăsim în fiecare vis.Nu trebuie să te ating ca să te simt.Nu trebuie să fi în faţa mea ca să te privesc.Nici timpul şi nici distanţa,nici oamenii nu pot să ne despartă.Eşti în aer,în razele soarelui,în lumina lunii,în sângele meu,în fiecare respiraţie în fiecare bătaie a inimii mele.Eşti tot ce sunt,sunt tot ce eşti ! »
-Nu am mai scris de foarte mult timp.Acum totul s-a redeschis şi doare cumplit când vezi golul creat în jurul tău.Viaţa ta irosită.Suferinţa sufletului !