POVESTE

Într-un timp nevămuit de moşul cu fusul torcător,era un anume loc în pădurea fericirii unde inorogul venea să-şi potolească setea.Îl aducea de căpăstru o fată neumblată prin lumea oamenilor. N-avea mamă,n-avea tată,născută din îngemănarea nopţii cu ziua,uitată de vânt prin pădurea fericirii.Îl întâlnise pe el,inorogul. Singur ca şi ea,rătăcitor şi el prin aceeiaşi pădure.Născut din unirea apei cu focul. Se acceptaseră fără cuvinte.El plecase grumazul iar ea,întinsese mâna. Nu cântăriseră ce pierd sau ce câştigă din acceptarea lor.Pur şi simplu doriseră ca restul drumului prin pădurea fericirii,să-l facă împreună. Aşa găsiseră izvorul fermecat şi veneau,el,să se adape,ea,să-şi spele faţa şi să se curăţească amândoi de visele rele ale oamenilor. Ea adunând în pumn lacrimile iubirilor pământene,el răspândind din coamă miresmele dorinţelor. Se completau.Şi,când începeau să danseze licuricii,inorogul se lăsa încălecat de fată şi porneau să bântuie visele îndrăgostiţilor,aducând în inimile lor,speranţa.

CURAJ

CURAJ

Uneori a trăi înseamnă un act de curaj sau,o artă dusă la desăvârşire. Ninsese noaptea.Mă surprinsese ultima zvârcolire a iernii ,aşteptam de acum să vină primăvara şi mă trezisem înconjurată de alb.Totul acum era încremenit sub mantia sidefată în lumina unui soare anemic. Copacii îşi puseseră mănuşi,albe,delicate,se minunau de ele pentru că seva lor începuse să mustească de viaţă şi,nu se aşteptau nici ei la mănuşile astea răzleţe. Hm!Urme.Mici,mici,mici...ici,colo...ici,colo.Proba- bil vre-un urechiat alergase fuga,fuga la vecina în vizită.Un ceai,o cafea!Se grăbise inimosul să nu dea peste careva cu mustăţi şi coadă stufoasă ca să-i scarpine mândreţea de blăniţă! M-am oprit din mers.În urma mea paşii se transformau în găuri lăsate pe covorul alb.Semăna a violare de puritate dar,trebuia să ajung acolo.La locul care îmi fusese descris.Să văd şi eu minunea!Curiozitate umană! Am adulmecat aerul,mă învăţase bătrânul vultur cum să fac.Îţi roteai ochii ca şi când adulmecai aerul. Tot ce se vede sau nu se vede are miros.Viu sau mort,senzaţie,totul are un miros specific,inconfundabil.Pleşuvul ăla le învăţase pe toate! Atunci nu am mirosit nimic special dar am auzit foşnet şi voci.Multe voci, venite de departe.m-am aplecat să le iau urma. Nu mă mai interesa pe unde voi ajunge,mă interesau doar vocile alea firave şi piţigăiate care chicoteau de bucurie. Nu vedeam nimic,totul în jurul meu era alb,neumblat dar,vocile existau,le auzeam din ce în ce mai pregnant în urechile mele semn că,mă apropiam de sursă.Gata.Urechea mea le reperase dar,ochiul nu zărea nimic.Atunci m-am gândit că,s-ar putea să vină de sub stratul de zăpadă.Am început să scormonesc ici,să scormonesc colo! Până le-am găsit.Când am dat la o parte stratul de zăpadă vocile au ţipat.."frig,frig!" M-am speriat şi-am tras zăpada la loc.Ochiul percepea ceva mişcare pe sub ea ca şi când cineva se foia acolo.Am aşteptat răbdătoare şi foarte curioasă să văd ce o să iasă. N-am mai îndrăznit să dau zăpada la o parte. Am aşteptat toată noaptea.O noapte sticloasă.Era cald.Zăpada începea să se topească,se auzea,o vedeam sub razele de lună.Nu-mi era frică.Mă obişnuisem cu vocile care continuau să râdă de sub stratul tot mai subţire de omăt. Dimineaţa când m-am trezit nu mai era multă zăpadă iar,în locul unde scormonisem ceva mic şi alb îşi ridica semeţ capul şi mă privea zâmbind:"Bună dimineaţa,fiică a omului!",mi-a spus cu o voce piţigăiată. Mi-am înclinat capul în faţa minunii şi-am întins un deget să salut pălăria albă...."să nu-mi faci rău!" s-a auzit....-Nu.Nu-ţi fac rău.Vreau doar să te ating,să simt ce te alcătuieşte. A început să râdă..."Fiică a omului,uneori a trăi înseamnă un act de curaj sau o artă dusă la desăvârşire!"

IUBIRE DE DANU...12

Doamne!Era atât de mic şi de plăpând că doctorii nu i-au dat prea multe şanse de supravieţuire!Copilul meu însă a trăit.A fost un luptător!Şi eu i-am fost alături.De câte ori nu leşinam lângă incubatorul unde era ţinut..”încălţat „cu papuci de tifon”,legat la ochi,cu ace introduse în cap!Brr!De câte ori încerc să-mi readuc în minte acele imagini mă trec fiori.
Dumnezeu mi l-a făcut cadou a -3-a zi de Crăciun,trebuia să trăiască!L-am numit Ştefan şi,unde mai pui că era blond cu ochii albaştri!
Danule,nu şti cum este acest simţământ!A fost cel mai frumos cadou pe care mi l-a făcut viaţa atunci şi,mulţi ani de atunci încoace nu am mai primit un alt cadou.Până când ai apărut tu!
Cu Paşa nu mai mai văzut decât la botez şi-apoi pe când avea puştiul meu vreo 2 anişori.Mi l-a adus soră-mea într-o seară.Locuiam într-o garsonieră.Locuinţă de serviciu într-un mic orăşel.Traiul meu era liniar.Reuşisem să-mi încropesc o căsuţă drăguţă,cu toate cele necesare.Un serviciu relativ uşor.Aveam copilul cu mine.El era cel mai chinuit.Trebuia să-l iau cu mine la serviciu zilnic,program de 10 ore.Şantier.Sculatul de dimineaţa era cel mai dificil dar,a fost un copil vesel,poate că reuşisem să-i dau din veselia mea foarte mult.Îşi îndesa mânuţele în buzunarele pantalonaşilor şi cânta”dimineaţa cântă cucu,eu mă duc la lucru!”de răsuna strada.
Îmi plăcea.Toată lumea îl iubea.Era cârlionţat,blond cu ochii albaştrii,foarte frumos
Deci,atunci seara a apărut îmbrăcat în haină militară.Copilul meu era pe oliţă.I-a cifulit freza şi i-a zis,”ce faci golane?”.Atât.După doi ani,doar atât!Apoi parcă nici nu mai era acolo.S-a aşezat în fotoliu şi l-a ignorat total!Ştefan a trecut pe lângă el,i-a luat cascheta ,s-a suit în pat şi a adormit cu ochii la el.
Am plâns după ce a plecat.Nu pentru faptul că a plecat,pentru mine era plecat de multă vreme.Doar pentru felul cum îl privise puştiul meu în seara aceea.Era o privire plină de iubire,ştiam că el nu conştientiza cine este acel bărbat dar,m-am gândit că era vorba de glasul sângelui.
Nu l-am mai văzut de atunci.Puştiul meu are azi 24 de ani.Este un bărbat frumos,matur,inteligent de care sunt foarte mândră.
Când era mic nu m-a întrebat decât o singură dată de tatăl lui.Când m-am măritat el nu avea decât 3 ani.Soţul meu a fost singurul tată pe care l-a cunoscut dar,când a crescut suficient de mare ca să poată înţelege i-am explicat cum stau lucrurile.Am considerat că era de datoria mea să îi spun adevărul despre adevăratul tată,cel biologic.La urma urmei toţi trebuie să ne cunoaştem rădăcinile.Trebuia să îi spun adevărul,nu?
Când m-a întrebat despre el i-am pus în braţe toate jurnalele pe care le ţineam atunci.Eu am tăcut.L-am lăsat pe el să citească,să înţeleagă singur ,să judece singur.A citit.Mi le-a dat înapoi şi nu a zis nimic.De atunci nu m-a mai întrebat nimic decât după ce a terminat liceul.Atunci m-a rugat să-l ajut să dea de el.Nu ştiam cum dar i-am dat un punct de plecare care l-a ajutat.Aşa l-a găsit!Nu l-am întrebat niciodată ce au vorbit.Ştiu că se văd din când în când.Că are familie şi un puşti.
Nu l-am urât niciodată Danule!Am considerat că nu merită să urăsc.Nu ştiu să urăsc.Nu am vrut să învăţ.Fiecare primeşte o viaţă după cum îi e scris în destin şi dacă mie mi-a fost scris să îmi cresc cresc copilul alături de alt bărbat,aşa a fost.Asta e!
Îmi iubesc copilul şi îmi pare bine că,atunci,în ciuda avertismentelor m-am hotărât să-l am.Este un bărbat frumos şi deştept!Pupă-l mama!
Gata!Eu am terminat povestea şi tu?Eşti rău azi!Cum e viaţa ta?Până una alta,te sărut,te îmbrăţişez,te aştept la un capăt de vis!Noapte bună,Danule!
Şi când tocmai credeam că ai uitat,ai intrat pe mess şi-am vorbit până ne-am adormit reciproc cu cuvinte care,nu ştiu dacă ne fac bine.Îmi plac.E normal să-mi placă ca un bărbat să-mi facă declaraţii.Cărei femei nu i-ar place?Şi-uite aşa ne atragem unul pe altul în capcana iubirii pentru atunci când ne vom întâlni,dacă va fi să fie vreodată.Aş vrea să fie mai repede!Hahaha!
Doresc un bărbat pe care nu îl cunosc decât din simţuri şi după voce.Nu ştiu de ce nu este iubit?Are o voce!Mă trec fiori când îmi vorbeşte!Mai ales când îmi spune”Ileancă,Ileancă”!
Azi am continuat discuţia de aseară.Credeam că aseară am vorbit aşa din cauza umbrelor nopţii.Din cauza oboselii,a somnului,a singurătăţii.Dar,nu a fost aşa!Şi de dimineaţă am discutat pe acelaşi ton şi-afară era lumină.Şi noi ne sărutam,nu obosisem să facem asta toată noaptea şi, probabil că vom continua să facem asta!Relaţia noastră avansează.Se va transforma!
Danule,îmi e dor de tine!Naşti în mine taine neştiute.Mă transform în femeie şi îmi place la nebunie cum simt acum!Mai ales aduci în mine pofta de scris,pofta de vise!Îţi mulţumesc că exişti!Viaţa mea pare o poveste pe care tu o asculţi pentru că îmi place să-ţi spun despre ea.Iar tu,şti să asculţi.Ce să-ţi mai povestesc eu ţie?De vremea copilăriei?Da!Frumoasă vreme.
Am copilărit într-un mic orăşel de pe malul Dunării.Calafat.Da!Istorie.Locurile unde am crescut sunt încărcate de istorie.Iubesc poporul acesta,chiar dacă acum,în vremile astea moşii noştri nu prea au a se mândri cu noi!Eu tot iubesc naţia română şi încă mai cred,ca o mare optimistă ce mă aflu că ne vom schimba într-o zi şi vom redeveni naţia aia mândră şi demnă de moşii noştri.
Calafat!Locul unde Ferdinand a zis”asta-i muzica ce-mi place”şi unde,dimineaţa se aud cocoşii cântând din trei ţări.Frumos orăşel,pitoresc.
Unchiul meu,Dumnezeu să-l odihnească!Era comandantul unei unităţi de grăniceri,vreo 10 soldaţi,nu cred că mai mulţi.Casa şi unitatea erau pe o coastă de deal.Jos era Dunărea cu plaja ei.Iarna,ţin minte ne dădeam drumul pe saci de acolo de sus şi zburam până jos.Ăla da derdeluş!Eram patru copiii.Noi cei trei fraţii şi o verişoară.Stăteam toţi la mătuşa noastră.O soră a mamei şi naşă de botez.Mai era cu noi şi bunica.Mama mamei mele,”mămăica”cum îi ziceam noi.O femeie înaltă şi bine clădită.Muncea toată ziulica în gospodărie.Cel mai greu cred că îi era să aibă grijă de noi.Patru draci de copii puşi pe şotii toată ziulica!
Doamne!Săraca mămăica !Stau şi mă gândesc acum cât o mai chinuiam şi o mai alergam,sărăcuţa!De unde mai avea putere seara să ne spună poveşti sau să ne facă păpuşele din maci,nu ştiu!O iubeam tare mult!Şi avea o prăjină cu care ne mai altoia când şi când,atunci când ne prindea!Atunci o chinuiam pe mămăica!Din puritatea copilăriei!Ne amuza să o vedem cum ne alerga pe câmpul acela de instrucţie!Târziu,când am crescut şi nu am mai avut-o,a murit pe când aveam 10 ani,am aflat de la mama viaţa chinuită a bunicii mele.Atunci am înţeles de ce ne altoia rar şi cu blândeţe şi de ce nu obosea niciodată să ne spună poveşti şi să ne facă păpuşele sau cozonac!
S-a născut la Drincea.O localitate în Oltenia,într-o familie cu mulţi fraţi.Nu fraţi buni,”fraţi întâlniţi”cum se spune.Adică, fraţi doar de mamă sau doar de tată.Tatăl îi murise în război iar pe timpul foametei a murit şi mama ei împreună cu una din surori de tifos.A luat-o un preot pe lângă parohie să îl ajute în gospodărie.A stat acolo până pe la 13 ani când a venit o femeie din altă comună şi a luat-o la ea.
Femeii aceleia îi mureau copii şi a visat că dacă o ia pe bunica la ea o să aibă doi băieţi care o să-i trăiască.Aşa a ajuns mămăica la familia aceea care au avut grijă de ea ca de copilul lor.Mai mult,femeia aceea a avut doi băieţi,aşa cum visase.Pe unul dintre ei,unchiul Petrică l-am cunoscut şi am ţinut foarte mult la el!
După ce mama ei adoptivă a murit a venit în oraş şi a fost servitoare în casa unui croitor care avea soţia bolnavă.Înaintede a muri îşi rugase soţul să se însoare cu mămăica după ce ea va muri pentru că mămăica era harnică şi frumoasă.Nu s-a măritat cu croitorul pentru că,între timp îl cunoscuse pe tataie,un bărbat frumos de care s-a îndrăgostit şi s-a măritat cu el.
Nu cred că a fost fericită cu el.Tataie era un bărbat frumos într-adevăr dar,îi c-am plăceau femeile!

IUBIRE DE DANU....11

Azi am bântuit prin oraş vreo 3 ore.Pe jos.Aşa cum îmi place mie!Am obosit fizic dar, m-am odihnit psihic!Am luat decizii importante vis-a vis de viaţa mea.
Îmi doresc să ne putem întâlni.Azi noapte..în lunga noastră discuţie mi-ai zis..”te sărut pe gură”Hahaha!Eu fac asta de multă vreme,doresc asta şi în realitate aşa cum,ciudat dar,te doresc şi pe tine.Vino!Hm!Ce-mi place!M-am trezit din somn Danule!Nu vrei tu să suni şi gata.Când nu vrei,nu vrei.Ţi s-a făcut frică?Nee!Nu cred pentru că te simt şi pe tine prins ca şi mine în capcana pe care singuri ne-o tot ţesem!Eu sunt ceva mai iute,tu,mai molcom.Îţi respect paşii de dans.Un tangou al iubirii pe care învăţam să îl dansăm împreună.Împreună.Sună frumos.
Întreg aşa cum erau oamenii înainte să supere zeii şi să-i alunge din paradisul Olimpului.Hai să-ţi povestesc de copilul meu!Vrei?Daaa!Ştiu că vrei.Îţi plac poveştile mele .
Pe vremea când l-am cunoscut pe tatăl lui eram o domnişoară drăcoasă care râdea,ca şi acum de altfel, numai că atunci ,viaţa nu mă lovise.Am căutat mereu ca în jurul meu să fie o atmosferă plină de zâmbete şi voie bună.Nu mi-a plăcut niciodată tristeţea,ţipetele,încruntările.De tristeţe am avut parte pe termene destul de lungi.În fine.L-am cunoscut la o nuntă.Eu domnişoară de onoare la mireasă,el,cavaler,la mire.Romantic.Ne-am revăzut după câteva zile.Mergeam grăbită spre liceu.Întârziasem la ora de geografie şi mă grăbeam .Mi-a ţinut calea.M-am şi speriat.Când mă grăbesc pun cornul în pământ şi merg repede.Nu mai văd şi nu mai aud nimic în jurul meu!M-am ciocnit de el.M-am speriat şi,mă pregăteam să-l blagoslovesc cu o înjurătură cînd mi-am ridicat capul şi l-am recunoscut pe baiatul care mă c-am enervase la nuntă.Se credea superior şi foarte deştept.Îi mai tăiasem eu din macaroană în noaptea aceeia,dovedindu-i că deşteptăciunea unui om nu are nici-o legătură cu studiile pe care le posedă.Adică ce?Toţi oamenii care nu au studii superioare sunt proşti?Mă rog,l-am mai coborât eu cu picioarele pe pamânt!Poate de aceea mă oprise atunci.Eu nu îl vedeam dacă nu mă oprea!
Bineânţeles că nu m-am mai dus la ore.Mergea.Nu prea trăgeam eu chiulul!Singura materie la care chiuleam era istoria.Aveam un profesor..!Ne dicta toata ora.Ne dureau mâinile scriind şi-apoi,trebuia să învăţăm ca papagalii .Nu admitea să folosim alte cuvinte decât cele spuse de el.Aşa că,împuăcam două note şi,adio istorie,tot trimestrul!Şi când te gândeşti că noi eram seralişti şi eram acolo doar pentru că trebuia să ne completăm studiile!Eu nu..eu vroiam să termin liceul din dorinţa de a merge mai departe la o facultate!
Ne-am îndrăgostit.Îmi aducea fel de fel de nimicuri pe care mă punea să le caut prin toate buzunarele.Era student la Academia Navala.Puţin înfumurat dar..îmi plăcea!Mă aştepta seară de seară când terminam orele şi ne plimbam pe faleză,ne făceam planuri de viitor.
A fost atunci o perioadă din viaţa mea când l-am lăsat pe hoinar să alerge singur prin universul sufletului meu.Paşa îmi acoperea nevoia de singurătate.Eram săraci.Eu lucram undeva,el era student.Viaţa nu era uşoară nici atunci cum nu e nici acum dar,era frumos!
Consider că atunci când există înţelegere,ajutor,iubire,într-un cuplu chiar nu contează starea materială sau studiile pe care le au cei doi.Ei pot evolua!
Iubirea vine să întregească ceva ce deja există dar,dacă nu e ,nu schimbă cu nimic datele problemei.Nu am considerat niciodată că ar fi adevărată chestia cu,”dragostea trece prin stomac”.Dragostea trece prin înţelegere,prin ajutor,prin iubire.
Făceam „blatul” până la Neptun,Saturn.Coboram mereu unde se nimerea,aproape că nu conta.Beam o cafea,ne plimbam,visam,ne sărutam,ne şopteam câte în lună şi stele!Cu ultima maşină ne întorceam acasă pentru ca a doua zi să o luăm de la capăt.În alt loc dar,sub aceleaşi stele.
Atunci?Atunci am fost fericită.O vară întreagă am alergat amândoi mână în mână cu iubirea alături.Prin toamnă abia am considerat amândoi,de comun acord că ar trebui să depăşim faza de sărutări pe sub stele şi să încercăm să dăm un nou sens relaţiei noastre.Hm!Nu a mers aşa cum visasem eu.Poate că nici cum visase el.O mare dezamăgire la început.
Dacă ar fi să mai existe o altă posibilitate de a trece prin această încercare nu aş mai proceda aşa.Nu ne-am priceput să facem ca prima noastră noapte de dragoste să fie ceva ce nu poţi uita niciodată şi de care îţi poţi aminti cu plăcere toată viaţa.Nu am amintiri tocmai plăcute.Nu am uitat pentru că,de fel nu prea uit momentele importante din viaţa mea.Că sunt amintiri plăcute sau nu,ele mi se stochează în memorie şi merg alături de mine în evoluţia mea.Nu le neg!Nici nu aş putea.Ar fi ca şi când mi-aş nega identitatea!
Aşa au început necazurile!Ba chiar am fost acuzată că nu ar fi fost prima mea experienţă.Doare!S-au dus nimicurile de prin buzunare,s-au dus plimbările,s-au dus şoaptele!De ce după ce am pierdut toate astea mi-am dorit un copil nu ştiu.Dar,mi-am dorit un copil.De mulţi ani îmi doream un copil.
Cred că în fiecare fetiţă există instinctul matern.În joaca lor ele sunt mămici pentru păpuşile lor.Ocrotesc.Ajută.Iubesc.Spaţiul feminin e unul aparte şi colorat cu mult roşu.Culoare ce vine din iubire,dăruire,ocrotire.
Cert este că.atunci mi-am dorit un copil.I-am spus lui Paşa de dorinţa mea.Mi-a răspuns sec că,nu e pregătit să devină tată.De ce le-o trebui oamenilor timp de pregătire pentru câte ceva ce pot face şi fără acel timp?
M-am întristat.Ne-am certat.A rămas ca el la exterior,nu suport cearta şi dacă pot aplana un conflict,aplanez chiar dacă asta înseamnă că eu trebuie să las mereu de la mine.Pe ascuns însă m-am dus la doctor.Dorinţa mă rodea.Stiu că nu am procedat corect dar,îmi doream un copil.Eu îl iubeam şi vroiam un copil al nostru.Un copil ca el,blond cu ochii albaştri.Avea chiar şi un nume,nume la care visasem de mulţi ani.Încă de pe vremea când habar nu aveam de dragostea trupească.
A nu se înţelege că eram o ignorantă atunci care încă mai credea că pe copii îi aduce barza şi le dă drumul pe horn?
Mah!Chestia cu,dragostea asta trupească şi cu sexul sunt încă subiecte la care omul mai meditează încă şi sigur va mai medita încă mulţi ani de acum în acolo.Sunt noţiuni diferite pentru unii şi asemănătoare pentru alţii.Unghiurile de vedere ale oamenilor diferă şi vom privi din unghiuri diferite mereu.Adică,dacă mai mulţi oameni privesc o floare,aceiaşi floare fiecare va explica în mod diferit percepţia lui vis-a vis de acea floare.Mă gândeam că ,dacă aş pune cap la cap toate acele percepţii aş putea afla adevărul despre floare.
Aşa ar fi şi cu dragostea şi sexul.Din punctul meu de vedere dragostea este uniunea dintre două suflete care se completează reciproc,care încearcă să dăruiască unul altuia plăcere fără a gândi la cât oferă şi nici nu aşteaptă să primească ceva în schimbul iubirii dăruite.Pur şi simplu,oferă.Sigur va primi dacă persoana cu-i oferă are aceleaşi simţăminte,totul se întoarce .E un fel de bumerang.Se simte.Când iubeşti simţi cu fiecare por al fiinţei tale trupul de lângă tine.Săruţi şi doreşti să dai iubire acelui trup.Nu e frumos?O poveste de dragoste în care trupul este ridicat la rang de altar,văzută prin ochii unei femei sau al unui bărbat şi-ar dori-o oricare dintre noi.
Să revin.Am trişat.Ştiu.Avea tot dreptul să se supere pe mine când i-am zis că sunt însărcinată în 2 luni şi jumătate.Prima dată s-a supărat.A plecat morocănos.A doua zi s-a bucurat.A tot oscilat între a vrea copilul şi a nu-l vrea.Până s-a hotărât să-mi ceară să aleg între el şi copil.De unde i-a venit ideea cu alegerea nu ştiu dar,cred că în mintea lui deja ştia răspunsul meu şi a făcut chestia asta doar aşa,la derută.
E dureros Danule ca,bărbatul pe care tu îl iubeşti,căruia i te-ai dăruit din iubire,cu iubire,să te pună într-o zi să alegi între două iubiri.El,cel cunoscut şi el,cel ce vrei să vină din tine.
Am ales copilul.Era firesc .Îl alesesem încă de când hotărâsem că era timpul să devin mamă.Amândoi cunoşteam răspunsul.Ne-am despărţit fără prea multă ceartă.Am promis că voi face în aşa fel încât decizia mea de a avea copilul să nu îi afecteze cariera de militar.Mi-am ţinut promisiunea.Nu l-am deranjat!
Am aflat că a iubi nu e tot una cu a fi iubit şi că pentru a fi un întreg trebuie să ai aceiaşi construcţie sufletească.Dacă ai o jumătate de măr şi o jumătate de pară ai un întreg de fructe doar dar nu un întreg de acelaşi fel care,să se lipească perfect.
Chiar dacă mi-a fost greu şi extrem de greu,niciodată nu am apelat la el ca tată al copilului meu.A trebuit ,la un moment dat să deschid un dosar de”Încredinţare a minorului spre creştere şi educare”pentru a putea beneficia de alocaţie.Ce urât sună termenele astea legale!
M-am mai văzut cu el când sarcina mea era destul de avansată.Adică,mi se cunoştea şi mie burtica de care eram tare mândră!Seară de seară,chiar dacă eram ruptă de oboseală îi cântam copilului meu,dansam cu el,îi povesteam despre tot ce făceam.Învăţam să-l iubesc şi îl învăţam şi pe el să mă iubească!
Şi ce a făcut atunci când ne-am văzut?Mi-a ţinut o morală de zile mari!Despre cât de greu o să îmi fie mie singură cu un copil!”Copilul”fiind al lui.Nu merita.Îmi venea să mă bat singură despre cât de proastă putusem fi iubind cu atâta intensitate un suflet lipsit de frumuseţe.Totul s-a transformat în dispreţ.L-am gonit şi i-am zis să uite de noi.Eu eram „Noi”si eram foarte mândră de acest „noi”.Oricum existenţa noastră nu îl afecta dar,am zis şi eu aşa,o vorbă.A plecat liniştit parcă considerând că dacă m-a avertizat de greutăţi şi-ar fi făcut datoria.Adică,cu alte cuvinte..”pa şi pusi”!
L-am chemat când am născut să-şi recunoască copilul.Să îi dea numele lui.Am considerat că era dreptul copilului să poarte numele tatălui lui chiar dacă nu avea să îl crească sau să se joace cu el!Nu a obiectat.Născusem la 7 luni.Nu am putut duce sarcina mai departe din cauza unor complicaţii despre care fusesem avertizată încă de la început.Mi-am asumat riscul!

IUBIRE DE DANU....10

În vremuri de demult,aveam vreo 18 ani pe atunci.Am ajuns într-un grup de nebuni frumoşi.Toţi cu vise şi idealuri.Mai mari sau mai mici.Am intrat în gaşca lor cu ajutorul prietenei mele Cristina.Şi atunci ,şi acum ,şi de atunci încoace!Aşadar,conducătorul grupului şi cel mai în vârstă dintre noi,Mihai Antonescu.Suflet boem.Talentat într-ale scrisului..de fapt..el a deschis în mine setea pentru cuvintele aşternute pe hârtie.Mihai scrisese un scenariu de film..”Urmaşul”,o continuare a revoltei Vladimirescului.
Un nepot pe nume Matei,ridică iar ţăranii la răscoală în numele dreptăţii.Se îndrăgosteşte de fiica unui morar.Ileanca.Istorie împletită cu iubire.Trecut scăldat în apele Topolniţei.
Aşa am aflat eu de Schitul Topolniţei!Am reuşit la..casting,cum s-ar zice acum,nu cunoşteam atunci termenul dar Mihai avea nevoie de o fată pentru a juca rolul Ileancăi lui Matei.Am reuşit la probă.Mi s-a părut foarte simplu ce trebuia să fac aşa că..nu a fost o problemă.Mi-a spus atunci că am ochi care nu se uită niciodată!
Totul a fost frumos numai că nu a găsit un operator care să îl ajute cu filmarea.Îi trebuiau câteva minute de peliculă.Făcusem rost de costume.Jucam teatru de amatori pe atunci şi am obţinut aprobarea pentru ele din garderoba teatrului din oraş.La Schit,ne ajutau localnicii pentru scenele de revoltă.Mai lipsea operatorul.Nu l-am găsit şi totul a intrat în istorie dar,am încercat.Un bun câştigat cred eu!.Eram 20 de oameni,de toate varstele,de toate profesiile.Plecam la Schit vineri şi mai veneam duminică seara înapoi,luni trebuia să ne vedem fiecare de viaţa noastră.
Frumos timp al existenţei mele.Visam.În nopţile cu lună plină de la Schitul Topolniţei,l-am creat pe Hoinarul meu rătăcitor prin stele.L-am numit Dan.
Alături de el plecam nopţile să colind vremea.Mă bălăceam alături de el desculţă în apa vrăjită a Topolniţei.Ne iubeam.Aşa cum ştiam eu atunci că e iubirea,cum puteam să-mi imaginez că ar arăta iubirea la 19 ani.Îmbrăţişări,sărutări,şoapte de dor.
Pe Hoinar l-am iubit şi l-am păstrat în suflet ca pe-un scut împotriva realităţii când aceasta mă rănea cu răceala ei.Am fost singură lungi perioade de timp.Dorul de el mă ajuta să trec peste viaţa uneori rea,uneori tristă,uneori urâtă,uneori,aşa cum e viaţa fiecăruia,cu bune şi rele!
În nopţile lungi de iarnă,uneori singurătatea urla în mine cu glas de lup singuratic ce-şi căuta perechea pe viaţă.Doream braţe să mă cuprindă cald şi buze să mă sărute până uitam de toată fiinţa mea.Nu am avut niciodata acele braţe în realitatea mea aşa că,Hoinarul meu rătăcitor îmi dăruia tot ce doream şi visam să am.
În realitate nu am iubit.Nu a scos nimeni din mine patima.Ea a rămas undeva adormită in universul meu,uitată,ignorată.
În acea vară am strâns herghelia mea de gânduri şi i-am dat drumul să alerge prin apa Topolniţei.Apă vrăjită.Să nu mă întrebi de ce am văzut în tine imaginea hoinarului meu!De ce ţi-am dăruit-o pe Ileanca în noaptea aceea?Nu aş şti să-ţi răspund.Pur şi simplu m-am bazat pe simţuri!
Şi cum tu,fiind un bărbat delicat şi cu bun simţ nu m-ai contrazis.Ai acceptat darul meu.Aşa mi-au crescut aripi.Lasă-mă să zbor!Îmi place!
Nu l-am mai văzut pe Mihai de ani buni.Îmi e dor de el!A publicat.El a reuşit să-şi realizeze o parte din vise.Măcar de-ar fi fericit!Merită!
Câte vise nu au spălat ochii mei atunci prin apa Topolniţei!Vise de fecioară.De femeie nedeprinsă cu iubirea trupească dar,care visa la ea.O dorea.Hahaha!
Nu a fost aşa cum mi-am imaginat eu atunci.Mi-aş dori să-l revăd pe Mihai.Să îi mulţumesc.Mi-a spus să scriu şi,am scris.Mi-a spus să visez şi, am visat.Mi-a zis să iubesc şi,uite că aici..nu l-am ascultat100%.
Am iubit totul în jurul meu,mai puţin suflet.Poate pentru că eu aveam sufletul plecat cu Hoinarul meu!Poate pentru că speram să-l găsesc în realitate şi vroiam să-mi păstrez sufletul nerănit de viaţă.
S-a dovedit că am avut dreptate.Sufletul meu a rămas curat şi copil.A dormit cuminte într-un colţ de inimă aşteptând timpul lui de viaţă.Tu l-ai trezit
Azi noapte mi-ai făcut o surpriză.Am vorbit cu tine când doar vorbeam de tine cu o prietenă.Urăsc când nu ştiu nimic de tine mai ales când te ştiu plecat pe drumuri.

IUBIRE DE DANU.....9

Nu mai am pe nimeni.Am crezut că dacă îmi aduc părinţii pot lungi agonia sau măcar pot depăşi faza.Am mai făcut aşa şi a mers figura!Nu mai merge.Parcă se amplifică totul şi mai mult.Se măreşte prăpastia!Cred că am ajuns amândoi în faza când ne enervăm reciproc şi orice am spune şi am face,nu mai e bine!
În privinţa asta..nu ne-am potrivit.Dacă mă gândesc bine,nu ne-am potrivit în nimic dar, am zis mereu că extremele se atrag!Nici măcar viaţa noastră sexuală nu a excelat.Am lăsat-o undeva la urmă fiind ocupaţi cu alte probleme mai importante.
Greşeală!Nu trebuie omisă.Fiecare relaţie în cadrul unui cuplu îşi are importanţa ei!
Aşa se face că acum,fug repede la calculator sau, pur şi simplu visez că sunt sus pe Colină în braţele tale.Nu e frumos din partea mea dar,asta e!Ai nişte braţe călduţe,călduţe care mă ţin strâns şi-mi place şi nişte buze moi care sărută bine!Cum să nu mă duc eu sus,în culmea dealului dacă acolo mă aştepţi tu,Danule?Ar trebui să fiu nebună să nu vreau să fiu acolo cu tine!Măcar acolo,nu ne întrerupe nimeni,nu avem realităţi şi putem să visăm liberi!
Ce-mi place!Parcă am iar 20 de ani!Şi cred că,sunt şi îndrăgostită!Întorci tu timpul pentru mine?Nu îţi e teamă de o Ileancă îndrăgostită?.Azi mi-ai dărui braţele şi gura ta.Ha!Le luasem singură atunci când ai plecat dar nu ştiai.Azi mi le-ai dat tu!Îţi mulţumesc!Îmi dai aripi,să nu le tai vârfurile ca să nu mai pot zbura!
îmi e frică de apă dar,îmi place cerul.Îmi place zborul.Să simt cum mă alintă aerul.
Sti,când merg cu maşina îmi place să scot mâna pe geam şi să ma lupt cu aerul,să-l prind în palmă.El nu ştie dar,am reuşit să-l apuc de cateva ori!E o senzaţie plăcută.Ai încercat?Cred ca mi-ar place cu parapanta.Ce trăsnită sunt.Mai am puterea să zâmbesc după cât de aiurea îmi e viaţa!Trebuie însă să plâng,să rup,să scot din mine tot răul strâns.Nu ştiu unde să fac asta!
Mi-aş dori să fi lângă mine.Nu,nu ca să plâng şi nici să ţip.Doar să mă ţii în braţele tale liniştite şi să mă săruţi.Vrei?Îmi trec atâtea idei prin cap.Mă sperie şi pe mine.
Nu am înşelat niciodată.Fizic.Cel puţin de când m-am măritat,din 1986,nu am fost atinsă de alt bărbat.Nu am îngăduit aşa ceva!Chiar dacă nu am fost fericită sau mulţumită de existenţa mea,nu am înşelat.Mi-am respectat casa,soţul,numele lui.Am visat însă!Te-am visat pe tine.Am zburat cu tine,hoinarule,prin locuri nevăzute,prin locuri neştiute.Acum însă doresc.Te consider sufletul meu pereche.Să guşti din ce nu ai voie?Gustos,nu?Tu ai înşelat vreodată?Nu ştiu mare lucru despre tine.Eu doar te compun,aşa cum te percep.
Până acum ai păstrat tăcerea.Bănuiesc că ai să mă suni de pe drum.Azi am vorbit cu Regina Războinică.Îngrijorată pentru mine.Oamenii buni îmi spun mereu..”ai grijă de tine”cei care spun asta sunt oameni deosebiţi.Am câteva prietene foarte bune.Este şi calculatorul bun la ceva!Nu mă mai simt singură.Am cu cine să discut.Despre orice.Primesc şi dau sfaturi.Mă simt bine în universul acesta iluzoriu.
E bine să dai.E bine să şi primeşti dar,e bine să dai fără să aştepţi să primeşti.Poate că dacă omul ar învăţa să dea mai mult din el celorlalţi fără să se gândească la răsplată şi fără să aştepte să primească,ar fi mai fericit!Aştept ziua de mâine să ne reluăm discuţiile.Sunt curioasă să văd cum va evolua relaţia noastră după această..”despărţire”În toate mesajele mele m-am comportat ca o femeie îndrăgostită,iar ieri când mi-ai zis că-mi laşi buzele pentru „o îmbrăţişare..un sărut şi o amandină”am ştiut că eşti un bărbat îndrăgostit.Că esti şi tu,ca şi mine!Prins in jocul acesta care,nu ştiu cum se va termina!Adică,simt cum.Îmi place ce simt şi vreau să continuăm.Aştept să vii şi să îmi dai ce ai în suflet!
Mănânc un măr,stau la masa mea preferată şi visez la tine.Mă simt ca şi când aş fi întors timpul înapoi şi acum aşteptat prima întâlnire.Prima iubire.Primul sărut!Brr!Fluturaşi în stomac!Fluturaşii ăştia care acum sunt atât de uitaţi şi de luat în râs ,există!Numai să vii.Dacă va trebui te voi chema eu,fără să mă gândesc prea mult!Nu mai astepta să fac eu primul pas!Îl voi face dacă e nevoie.
Hai,sună!E deja ora 21 şi nu dai nici-un semn de viaţă.Sunt egoistă?Da,ca orice îndrăgostit vreau totul!Hai să-ţi mai povestesc despre amintirile mele.Vrei?Păi vrei.Ştiu eu că vrei.Nu sunt eu Şeherezada ta?Nu esti tu Danu meu?Ascultă atunci:

IUBIRE DE DANU....8

Nu i-am spus niciodată unde am fost !Un bun prieten mă invitase la o familie prietenă.Nu am refuzat.Aveam încredere în el.Eram buni prieteni.Pereche la toate petrecerile,sufletul petrecerilor.Dansatori perfecţi.Plasă !Pe la 23,30,stăpâna casei,fiind însărcinată s-a retras şi am rămas singuri în acel apartament cochet,drăguţ aranjat.La început nu am zis nimic.Puţin stânjenită eram.Nu mai rămăsesem niciodată singuri,într-o casă, noaptea ! »Surpriză ! »mi-a zis.Una plăcută.Da,plăcute !Că tot apăreau de peste tot,si mi-am dat seama că el chiar se străduise să facă ceva frumos pentru mine.
Îi cunoşteam familia,dădea des acasă petreceri şi rămăneam de multe ori în casa părinţilor lui.Dormeam cu nepoţica.Avea una drăgută foc căreia îi spuneam mereu poveşti.
Bănuiam că era îndrăgostit de mine dar,mereu îl tratam ca pe un frate mai mic şi probabil nu vroia să strice prietenia.Odată declarate sentimentele,te îndepărtezi de un bărbat atunci când nu vrei să mergi mai departe şi îl eviţi tocmai pentru a nu complica situaţia.Era isteţ şi simţise asta şi de aceea se abţinea de la declaraţii amoroase.Eu eram dintr-o bucată şi mă ştia bine !
Gestul lui din seara aceea mă luase pe nepregătite şi eram curioasă ce avea să urmeze.Aveam încredere în el ca prieten dar nu ca şi bărbat îndrăgostit !Eram totuşi impresionată de gestul lui, de stradania lui în a crea frumosul acela din jurul meu.Până la urmă,sub vraja momentului,înconjurată de lumânari şi petale de trandafiri,am făcut dragoste.
Zâmbesc acum,atunci nu m-am mai gândit la nimic.Pentru prima oară am lăsat viaţa să plutească în jurul meu.Am adormit raţiunea şi am dat drumul simţurilor.
Am făcut dragoste toată noaptea.Prima oară cu adevărat.Prima oară femeie în braţele unui bărbat !
Aveam să simt aceleaşi simţăminte abia după o viaţă de om ,alături de un bărbat pe care îl iubeam cu adevărat şi în a cărui existenţă am crezut toată viaţa şi de aceea l-am aşteptat.Singurul din toată existenţa mea !Să revin însă.Acea este altă poveste şi e bine să nu amestecăm timpurile între ele !
Chiar spre dimineaţă am fost cerută de soţie.M-am gândit mereu că am făcut atunci o mare prostie că l-am refuzat.Zorii se treziseră şi mă trezisem şi eu !Poate că dacă o facea când încă noaptea mai plutea peste noi aş fi acceptat cererea lui aşa,mă trezisem din beţia clipei şi închisesem simţurile dând drumul raţiunii !
Familia lui ,deşi mă iubea nu ar fi fost încântată de gest.El era cavaler,eu aveam un copil !Am zis mereu un lucru verificat de sute de ori în viaţă.. »Dumnezeu îţi oferă şansa să prinzi trenul fericirii şi tu,ca un mare bou,alergi mereu după alt tren ! »
În fine.Să nu mai lungesc.Am plecat împreună.M-a condus acasă.Nu am văzut om mai trist ca el !Abia îşi târâia picioarele.Nici nu a deschis gura.Ştia că dacă refuzasem atunci,pierduse şi altă ocazie nu mai avea !Ştia el ce ştia !
Am ajuns acasă pe seară şi mătuşa-mea disperată mi-a zis că o înebunise la telefon tot întrebând de mine.Noaptea ninsese atât de frumos !Îi tot cerea adresa de la Medgidia să vină după mine.Ea ştia că nu sunt acolo şi îi tot zicea că nu ştie unde anume sunt.Atunci nu erau mobilele astea care te localizează şi-n vârf de munte !
După cum am mai zis în noaptea aceea ninsese atât de frumos !Totul se transformase în alb.Zăbovisem mult în braţele lui Gil,bucurându-mă de clipă.Până la urmă,el trist eu ,resemnată a trebuit să plecăm.Să rupem vraja definitiv.Între noi,din acea noapte nu a mai fost nimic.Nici măcar legătura aia frăţească.Anticipase Gil bine că se vor rupe toate legăturile.Îl evitam.Nu vroiam ca printr-un gest necugetat să îi dau speranţe şi să-i rănesc sufletul.Era sensibil.Ne cunoşteam încă de pe vremea când eram însărcinată.Îmi purtase copilul în cârcă de multe ori jucându-se cu el.Ca să pot să îl culc la prânz îi amenajase un pat într-un atelier.Pe vremea aceea îmi luam copilul cu mine pe şantier.10 ore stătea mititelul cu mine acolo,fiind jucăria tuturor că era frumuşel, blond,cârlionţat şi cu ochii albaştri.
În fine,ca să revin la povestea începută,m-am mutat prin februarie cred,nu mai ţin minte,după faza aia de comă cu amanta.Mai mult o ambiţie.I-am zis lui Gil că mă mărit.M-a rugat să nu o fac.Mi-a zis chiar că o să îmi pară rău.
Cred,acum că, avea mai multă minte decât mine atunci.El vedea problema din exterior.Mă cunoştea bine şi ştia ce vreau şi ce aştept de la o relaţie.
Am mers din greşeală în greşeală.Mi-am lăsat serviciul.Târziu am auzit o vorbă înţeleaptă rostită de o ţărancă deşteaptă,”Femeia care stă acasă e pe jumătate proastă”Este adevărat.
Nu trebuie să renunţi la viaţa ta,la ocupaţiile tale de dinainte doar de dragul de a sta acasă şi a te îngriji de casă,copii,soţ.Femeile sunt altfel construite încât să facă faţă cu succes tuturor acestor treburi putând să-şi păstreze serviciul.E adevărat,solicitarea este mai mare dar,independenţa financiară este un bun câştigat şi o păstrează în cotidian.Nu o izolează de societate.
Cred că am făcut numai tâmpenii în viaţă,încăpăţânându-mă să merg mai departe pe un drum pe care erau atâte gropi şi care mă făcea nefericită dar,mergeam înainte.Sperând că,poate totul va căpăta alt sens când mă voi maturiza.Poate nu am reuşit eu să mă maturizez!
Cu Gil m-am revăzut după vreo 4 ani,după Revoluţie.Era prin Italia cu handbalul lui.Nu l-am mai văzut de atunci.Mi-ar place însă să-l ştiu fericit,iubit.Era un băiat de toată isprava!Merită să fie fericit!
Aşa m-am maritat.Vroiai să şti.Acum ţi-am povestit.C-am multe îţi povestesc eu ţie!Acum,de ce nu suni?Nu ştiu nimic de tine de 3 zile.Urăsc când este aşa!Nu sunt supărată.Nu am nici măcar acest drept.Să mă supăr.În fond şi la urma urmei eu sunt doar o femeie care-şi spune povestea de Şeherezadă şi tu,o nălucă care ascultă.Ardelean tăcut!Dar îmi spui atât de frumos,”Ileancă..Ileancă”că îţi iert totul!Asta e!Vezi?Şi-acum îmi e dor de tine,de vocea ta.Constat pe zi ce trece că îmi e dor de tine întreg,şi-aş vrea să vii aici să mă cuibăresc de-adevăratelea în braţele tale.N-am mai făcut asta de-o veşnicie!
Nee!Să nu mă apuc acum să-ţi zic că aş vrea să mă şi săruţi?Ai râde de mine.Lasă,păstrez asta pentru mine,ca un secret al meu,o dorinţă pe care,poate,într-o zi o voi putea împlini cu ajutorul tău.Ce ruşinos!Sunt o aşa pupacioasă!Mh!Aş îndrăzni să spun că mi-aş pierde o noapte întrează cu tine doar sărutându-ne.Să mă satur şi poate nici atunci!
Mah!Spun tâmpenii!Cine ştie pe unde umbli tu acum?Ziceai cândva că nu există nimeni în viaţa ta?Poate că există.Nu neaparat să existe iubirea.Poate ea nu există dar,fiecare suntem angajaţi în câte-o relaţie care,nu aduce nimic bun în drumul nostru spre înainte dar,este şi avem obligaţii.Nu cred că eşti fericit şi nici nu cred că eşti mulţumit.Am dreptate?Eu zic că am şi dacă am,am!
Poate ai să suni?Eu aştept!Aş vrea să-ţi aduc doar puţină fericire în viaţa asta,ocupată a ta!De fapt, să ne aducem puţină fericire în vieţile noastre triste şi prea fără iubire.Doar puţin!Am depaşit faza când mă speriau simţămintele.Sunt pregătită pentru tine!Nu ştiu ce va fi după şi ,sincer,nici măcar nu îmi pasă!
O să mă suni sau ne întâlnim luni la taste?Îmi e dor de vocea ta!Ce vreau să fac cu viaţa mea?Cred că vreau să fur puţină fericire.Mi-o poţi da tu?Daaa!Un mesaj!Hm!Nu poţi vorbi!Bine că eşti sănătos.Îmi ajunge şi atât!Lăsăm pe altădată.Noapte bună!Te sărut!
Da.Am vorbit la telefon.M-ai sunat când ţi-am trimis mesajul.Hihihi!Încerc să fiu veselă dar,nu prea îmi iese.Sunt tristă.Am luat o decizie.Totuşi ar trebui să fiu mai relaxată.Mah!Nu e aşa!E greu să mă rup de tot ce mi-a aparţinut şi-am muncit.Deizia e luată în mintea mea şi ştiu sigur că o voi pune în practică.Simt că am ajuns la capătul puterilor Danule!Nu pot să mai investesc nervi în căsnicia asta!Dacă nu mă încăpăţânam să o păstrez atâţia ani!Am luptat pentru ea.Sunt o familistă.Îmi place siguranţa.Casa plină cu toţi pe lângă mine.Îmi place să organizez mese cu fel de fel de bunătăţi!Să-i privesc pe toţi cum gustă cu plăcere şi surprindere din toate grozăviile alea aşezate frumos pe platouri!Îmi place să fac cadouri prietenilor.Câte ceva din ce ştiu că îşi doresc!

IUBIRE DE DANU.....7

-În seara acea de Ajun o ajutam pe naşa mea la frământatul cozonacului.A doua zi era Sfântul Crăciun şi el trebuia să fie pe masă,la loc de cinste alături de sarmale,friptură şi alte mâncăruri tradiţionale ale românilor aşezate frumos pe masă cu asemenea ocazii.De ceva vreme eram singură ,eşuasem într-o relaţie prost înţeleasă.Rămăsesem singură cu un copil ,de fapt mă despărţisem fiind însărcinată în trei luni.Atunci puştiul meu avea deja 3 ani.Era ceva vreme,nu ?Mai avusesem o singură relaţie dar eşuase şi ea.Eram parcă blestemată să fiu singură de parcă singurătatea asta era singura haină pe care o aveam în şifonier !Naşii puştiului meu tot insistau să îmi facă cunoştiinţă cu un tip care avea şi el un copil,o fată bun..bla..bla..bla !Din cauza insistenţelor lor renunţasem să mai merg pe la ei.Nu eram pregătită de nici-o relaţie.
De la o vreme însă,nevoia de cineva cu care să discut şi să-mi împart viaţa era mai acută.Nu am putut niciodata să fiu singură.Mereu a trebuit să fie agitaţie în jurul meu.Mă deprimă liniştea prelungită.Şi mai ales sărbătorile în singurătate sunt deprimante rău !Când m-a sunat Rubi m-am bucurat.Am plecat grăbită.În autobuz am văzut că am coca sub unghii.Le-am retras ruşinată,convinsă că toată lumea aia văzuse.Mă uitam la ei pe sub căciulă si parcă le vedeam zâmbetele discrete,aşa credeam eu !În realitate erau toţi atât de abătuţi.Grăbiţi să ajungă acasă,cu câte ceva să pună pe masă.
În privinţa îngrijirii personale făceam atac de panică dacă uitam să mă rujez şi descopeream asta în autobuz !În fine !Atunci mi-am ascuns mâinile şi am ajuns acasă la Rubi fără alte incidente.Am intrat cu curaj.Nu prea am fost eu aia ruşinoasă în relaţiile cu oamenii !Mă împrietenesc repede,găsesc cu uşurinţă subiecte de conversaţie !Nu mai era acolo.Plecase acasă să se bărbierească.Mă rog !Aşa zisese .Am rămas aşteptând în timp ce Rubi îmi făcea capul mare cu calităţile lui de parcă-l vindea şi avea un mare câştig de pe urma tranzacţiei.După un timp a apărut.Hmm !De obicei ,atunci când vezi pe cineva prima oara ,ai impresii,emiţi ipoteze că are,că nu are,că,aşa,că,pe dincolo !Acum ?L-am perceput doar ca prezenţă fizică.Slăbuţ,brunet.Poate prea slăbuţ totuşi..În fine !C-am atât !Pe atunci fumam.Mi-am aprins o ţigară.Să vadă defectele,nu ?Nu a zis nimic.Fuma şi el aşa că,am discutat banalităţi până mi s-a făcut somn şi am vrut acasă.Dimineaţa eu mă trezeam pe la ora 5 aşa că,eram obişnuită să mă culc devreme iar acum trecuse binişor de ora mea de culcare.Din politeţe şi pentru impresie s-a oferit să mă conducă.Nu am vrut.Mă lecuisem de suit în maşină străină cu ani în urmă printr-o experienţă...Brrrr !Toţi au insistat însă şi,până la urmă, am acceptat !
Stăteam în Tomis Nord,un cartier mai îndepărtat de zona unde eram atunci.În maşină,avea o dacie m-am făcut mică în scaun.Mi-am tras căciula pe ochi şi mă gândeam cu frică la drumul până acasă.Trecusem,după cum am zis printr-o experienţă nefasta.E drept fusese doar sperietură dar fusese suficient.Acum,sincer ?Nu aveam încredere în bărbatul de la volan.Îl cunoşteam de 2 ore.Nu ştiam mare lucru despre el.Generalităţi care nu mă puteau linişti.El,detaşat,vorbea.Îi turuia gura,ca o moară stricată !Să nu mă intrebaţi ce că,habar nu am.Frica îmi paralizase creierul şi nu făcea decât să intensifice teama gândindu-mă la grozăvii !Din bună creştere însă din când în când dădeam din cap.Mai mormăiam,să vadă că sunt atentă la ce vorbea.Mi-am aruncat ochii pe geam .Hm !Undeva pe la Dacia trebuia să facă stânga şi nu a făcut.A mers înainte.Am intrat în panică .Am tăcut însă,mai putea să facă undeva stânga.Mi-am zis în gând că poate pe acolo va face odată la stânga aia blestemată !Am prins strâns mânerul uşii în mână şi mă pregăteam să sar din maşină în caz de nevoie.Nu rula cu viteză,ce puteam păţi ?O mână,un picior ?Merita !A trecut însă şi de strada aia.Continua să vorbească atât de detaşat în timp ce pe mine mă treceau toate năduşelile.Am deschis gura să-l avertizez că trecuse de stradă dar,nepăsator mi-a zis.. »Mergem să ne plimbam puţin ! ».Păi unde dracu să te plimbi la ora 23,30,iarna ?Era un frig afară !Nu era zăpadă dar era frig.Mamaia era pustie la ora aia !Se ascunseseră şi câinii !El însă continua să meargă înainte.Spre Hanul Piraţilor.Era o pustietate pe acolo,pe drumul spre Năvodari de nu se auzea decât vântul şuierând năprasnic !Şi el,vorbea,vorbea de parcă nimic nu se petrecea în jurul lui.Am început să fiu atentă la ce vorbea.Hmmm !Avea o fetiţă de 9 ani. »fosta »plecase de mult şi îi lasase copila cadou.Era singur.Vroia o nevastă şi o mama pentru copiliţă.Chestii domestice.Mai mi-am revenit puţin !Nu era un « criminal în serie »nu ?Dar mă gândeam .. ; »dacă mă violează şi mă aruncă afară ?O să îngheţ până dimineaţa prin pustietatea asta ! »Neee !Mă încurajam singură.La un moment dat a întors în mijlocul drumului şi a pornit înapoi.Când am văzut luminile Constanţei în lungul şoselei,am început să respir uşurată.A oprit în faţa blocului.Aproape că am sărit din maşinăMi-a zis ceva de întâlnire a doua seară,am zis dadada !Ceva de cafea,bine,bine,i-am mai strigat unde să mă aştepte şi la ce ora şi ..dusă am fost.Direct în casă şi am încuiat şi uşa să nu vină după mine !Mi-am făcut cruce că am scapat şi mi-am jurat să nu mai fac aşa ceva niciodată în viaţa mea !Şi,sincer vă spun,în maşină străină singură nu am urcat.Cu mâna la .. »ia-mă nene « nu am făcut niciodată şi nici nu am să fac că nu se ştie niciodată peste ce sclerozaţi dai şi e vai de tine !
A doua zi la muncă i-am povestit lui « ţântă »,colega mea machidoancă ,despre el cu lacrimi de râs.Îmi convenea să râd.Eram în siguranţă !Şi ea mă întreba curioasă cum arăta,cât era de înalt,ce culoare au ochii lui ?Deschisese asta gura ca un sac mare de tot şi eu ridicam din umeri că,habar nu aveam să răspund la întrebările ei că nu fusesem atentă la detalii !
A doua seară am coborât din autobuz la cinema Republica,locul de întâlnire şi m-am oprit nedumerită.Am realizat că nu ştiam ce culoare avea maşina şi nici ce număr .Vag parcă mi-l spusese dar nu mai ştiam.Nu prea avusesem timp să mă gândesc la întâlnire.Muncisem mult cu închiderea de lună,închiderea de an.Era Crăciunul.Spiritul sărbătorilor se aprinde în fiecare an în sufletul meu şi când sunt departe de casă şi de familie e mai greu de unul singur să treci peste sărbători.Erau comuniştii la putere dar pe mesele fiecăruia găseai câte ceva care să-ţi aminteasca de Crăciun,de naşterea Domnului Isus.Nu se făcea atâta vâlvă !Moş Crăciun era moş Gerilă dar,era un moş asta conta !În fine !Iată-mă în seara de Crăciun singură în faţa cinematografului.Aveam o minte goală că nici nu mă interesa unde eram.M-am fâţâit puţin şi am vrut să plec.A venit el la mine.Probabil după ce s-a amuzat teribil,şi-o fi zis că e timpul să-şi facă apariţia.Oricum dacă se mai gândea un pic,plecam !
Am fost la o cafea.Nu mai ştiu unde,oricum,pe lângă cinematograf.
Cum se apropia Revelionul m-a întrebat unde îl petrec.I-am zis că undeva,la o colegă acasă,prin Medgidia.Nu a comentat cele spuse dar s-a oferit să meargă cu mine a doua zi la cumpărături.Aş fi o ipocrită dacă aş zice că nu mi-a surâs ideea.Trebuia să-mi cumpăr material pentru rochie.Pe vremurile alea era o întreagă aventură să-ţi poţi procura haine pentru ocazii speciale.În magazine găsea-i doar de duzină,de te umfla râsul când,la o petrecere apareau doua-trei femei îmbrăcate ca la şcoală !Aşa că,trebuia să faci musai slalom prin magazine pentru materiale mai speciale.Să cauţi modele deosebite.O croitoreasă pricepută !Croitoreasa o aveam şi, încă una bună.Mătuşa mea era tare pricepută .Lucra după reviste.Ţin minte parcă şi acum rochia.Una neagră cu nişte trandafiri mari roşii imprimaţi.Am făcut furori cu ea,dar nu la Medgidia !Nu acolo făceam eu Revelionul !

IUBIRE DE DANU 6

Îţi place ?Mie îmi place.Ar fi culmea să nu îmi placă,nu?Aiureli !Ieri am tot fost pe sus,pe colină,m-am învârtit pe acolo în trăiri care mă sperie.Nu îmi imaginam că pot fi aşa !Ştiam că vreau.Doream şi doresc ceva de excepţie.Toate femeile ne dorim măcar o noapte de dragoste de excepţie care să ne rămână întipărită pe trup.Am trăit foarte puţin în frenezie,restul a fost plat.Ca şi viaţa.Obişnuită,pe fugă,ca să fie !Azi ai să suni ?Te las pe tine să suni.Nu mai trimit nimic.Nu vreau să-ţi creez probleme cu realitatea ta.Te voi aştepta în realitatea mea şi voi vedea atunci ce voi face!Sper ca totul să fie bine !
O nouă zi care se va scurge fără tine dar care,va ajuta la venirea ta.Îmi dai fiori şi-mi plac !Aveam simţurile amorţite.Le-ai deşteptat şi nu prea ştiu cum să fac cu ele !Dorinţa adormise şi ea, uitată într-un colţ !Şti cum se zice..că a face dragoste şi a merge pe bicicletă nu se uită niciodată !Aiurea !Nu m-am mai suit pe bicicletă de ani buni şi nu cred să mai pot .Am uitat.Aşa şi cu dragostea asta !De tine îmi e dor.Nu pentru asta ci ,pur şi simplu îmi doresc să mă ţi în braţe şi să mă săruţi.Să-mi şopteşti la ureche numele ales aşa cum, doar tu şti să o faci.Îmi e deajuns atât !Nu toata filozofia vieţii stă în sex,în dragoste !Doar în a iubi.Eu te iubesc pentru stările de bine pe care mi le aduce vocea ta.Prin felul în care zici »mda »şi râzi ,într-un fel..şi îmi place să te fac să râzi doar pentru aţi asculta râsul !Ce şti tu Danule ?
Poate că iei totul în joacă şi, este o joacă până la urmă de care eu, mă bucur şi ştiu că şi tu faci la fel.Aş vrea să te întreb dacă îţi iubeşti realitatea ? Sper să nu te superi că îi zic aşa !Ea are acest privilegiu.De a se trezi dimineaţa sub privirile tale.Eu ?Eu sunt visul,poate dorinţa,poate fluturaşul din stomacul tău.Poate iubirea ta visată,poate….
O altă zi.O altă durere.Ţi-am trimis un sms.Credeam că putem vorbi la telefon.Eram liberă şi speram să poţi şi tu.Eşti pe drum.Credeam că singur.Am făcut vreo gafă ?Sunt meşteră la aşa ceva !
Mi-e gândul la tine iubire !M-a cuprins o forţă care mă împinge spre tine.De multe ori raţiunea,pentru că e raţiune îmi spune : »stop.Opreşte-te !Lasă-l în pace.Are viaţa lui ! »Eu însă nu pot !Inima asta nu vrea să ţină cont de nimic !Bate,bate,bate şi tresare la fiecare sunet de telefon sperând că e de la tine.Nu suni.Ştiu că nu e precum vreau euDe câte ori vreau eu .Când vreau eu dar,tot urăsc când faci aşa !Şi taci.Laşi gândurile să zboare.Nu suni aproape niciodata când aştept eu.
Mă surprinzi .Îmi place.Mă faci să zâmbesc !Când nu vorbesc cu tine,am imaginea ta întipărită pe retină.Respir gândindu-mă la tine !Sună,te rog !Mi-e dor,dor,dor !
Nu îmi place luni.E ziua când stai departe de mine.Vii de pe drum obosit.Te duci la muncă.Şedinţa aia interminabilă..Iar lucru în biroul ăla,cu dosarele alea sau ce o-i fi având tu acolo de făcut.Nu am cerut lămuriri.E munca ta şi-mi vei spune despre ea când vei avea timp !Şi ,uite aşa, trece ziua de luni şi nu vorbesc cu tine.Şi mă apucă o stare jalnică de-aş bate pe toată lumea.
Hahaha !Azi am o grămadă de treabă.Şi multe drumuri.Afară plouă şi mă voi uda prin staţii.Bate vântul şi deja mă doare capul.Aseară m-am spălat la cap cu apă rece.Văd eu cum îmi va fi până diseară dar,nu cred că bine !Ehe !S-a dus tinereţea !Asta e !
Şi am evoluat.În fiecare zi relaţia noastră mai face un pas.În paşi de tango ,nu aşa ziceai ?Da !Îmi place iubitule !Sună fantastic şi am realizat că n-am spus nimănui « iubitule » !Iubitule,iubitule !De-aş putea,aş ţipa în gura mare fericirea mea !Trebuie însă să mă mulţumesc cu fericirea asta.. !Îti mulţumesc !Ai reuşit să aduci o rază de lumină în existenţa mea.Urc.nu mai e plat drumul.Urc aşa cum am visat mereu.Că trebuie să urc ca să evoluez.Ochi căprui,ochi tulburi de dragoste,ochi tulburi de lumină,ochi frumoşi !Azi ce va mai fi ?
A fost că ai venit.Că m-ai ţinut de mână.Că am stat cuibărită în braţele tale.Că ne-am plimbat pe faleză.Ne-am sărutat.Da.Ne-am sărutat.Ne-am atins.Ne-am simţit aşa cum visam.Mă infior şi acum,Danule,iubitule !Îţi mulţumesc !Ai făcut un adevărat tur de fortă doar pentru a ne plimba ţinându-ne de mână şi sărutându-ne !Mai vreau !Mai vreau !Mai vreau !
Şi încă mai vreau !Şi încă îi simt mâinile în părul meu.Şi încă mă ţine strâns de mână parcă de teamă să nu mă piardă !Eşti plin de pasiune »M-ai sărutat cu pasiune.Cu oftatul acela ascuns pe care l-am simţit o singură dată în viaţa când m-a sărutat un bărbat !Uitasem de el !Se cheamă iubire Danule !Aşa e iubirea !Ştiu asta !Simt la fel !Va veni o zi a noastră când vom primi certitudini.Când nu vom mai fi decât doi.Sună frumos.. »doi ».Acoperi singurătatea.Nu mai suntem singuri.
O să îmi încep povestea de Ileancă uitată ,tu,iubit cu tâmplele cărunte ascultă-mi vorbele !Taci şi nu mă întrerupe cu sărutări.Îmi voi plânge viaţa în cuvinte triste !

IUBIRE DE DANU....5

Am câteodată sentimentul că,alături de Danu trăiesc în visul ăla din tinereţe şi ,zău de-aş vrea să mă trezesc !El are familia lui.Bună, rea !O are !Are cercul lui de prieteni,bănuiesc.Are o viaţă reală.
Eu ?Îl am doar în vis.Chiar de ne vom întâlni,vreau asta şi ,chiar de vom trăi ceva frumos împreună,vreau asta,totul nu e decât o iluzie !Şi ?La urma urmei şi viaţa este o iluzie,o mare iluzie !Să fiu atunci pe post de Iozefini !Nu îmi mai pasă !Vorbesc ca o femeie îndrăgostită.Oare ?Mai rămâne să rup petale de flori cu…mă iubeşte,nu mă iubeşte !Hahaha chiar că am luat-o din loc !
Danule !Mi-ai pus o pereche de aripi pe umăr.Să nu le tai vârfurile !Să mă laşi să zbor.Te iau cu mine în zborul ăsta dacă îţi plac înălţimile !Urăsc când te cufunzi în tăcere.Ştiu că nu poţi să-mi vorbeşti mereu.E normal să nu poţi dar,nu îmi place !Şi mereu îmi e frică .Nu vreau !La fiecare sms trimis îmi dau peste mână şi mă gândesc la rele !Acolo,lânga tine e o realitate totuşi,nu cred că mi-ar place asta nici mie !Din orgoliu.Din mândrie.Din obişnuintă !O »alta »mereu e o intrusă care apare ca să strice ceva deja stricat dar,nu recunoaştem niciodată !Mah !Complicate suntem !Totul ar trebui să fie simplu.Nu mă mai iubeşti,nu te mai iubesc,de ce să continuăm o şaradă dacă putem să ne oferim o altă şansă la fericire ?Sau poate,adevărata şansă la fericire.Viaţa e atât de scurtă,de ce să ne chinuim într-o relaţie de mult sucombată ?Mai bine,fiecare pe drumul lui,bun sau rău !Ce contează ?orice e mai bun decât o suferinţă impusă de dragul convenienţelor.Societatea nu ridică statuie nimănui !
Şi când gândesc că ai uitat de mine,hop, un telefon !Mă surprinzi mereu.Îmi place !Nu prea am avut parte de surprize dar, îmi plac.Evident alea frumoase că, de restul..departe de mine !Ptiu..Ptiu !
Am vorbit cu o prietenă.Am concluzionat că are dreptate şi nu merită să fug.M-am hotărât să rămân şi să lupt pentru viaţa mea !Ar fi atât de simplu să îmi iau cele câteva lucruri personale,nu mă refer la haine si alte de-astea ci la calculator,la toate caietele adunate.La amintiri.Ele au contat mereu !Au o valoare inestimabilă şi mă consider un om extrem de bogat.Cel puţin voi rămâne atâta timp cât va fi necesar soluţionării problemelor personale.Apoi,voi mai vedea.Timpul va hotărî ce e mai bine să fac.
Şi iar te caut.Şi iar te vreau.Şi iar vreau să-ţi şoptesc la ureche ceva !Şi iar vreau sărutată !O Doamne !
Am o existenta de tot râsul !Ca în filmele cu proşti !Nu o să mă mai văicăresc deloc.Am să tac şi-am să-mi port crucea aşa cum îmi scrie la destin.Danu e un vis îndepărtat care ,pe zi ce trece se îndepărtează.Nu se apropie .Îmi dă iluzii plăcute.Mă bucur pentru darurile care le primesc dar,sunt iluzii!Chiar daca mă face să-mi sclipească ochii după atâtea îmbrăţişări şi sărutări tot iluzii sunt !
Vise frumoase trăite sus acolo,pe colina aia !Am trimis Gânditorul înapoi lui Brâncuşi.De când a venit Danu nu mai am nevoie de el !Are cine să stea nopţile cu mine acolo sus.Am în braţele cui să mă cuibăresc.Îi mulţumesc pentru asta !Nici nu ştie el ce daruri minunate îmi face.Câtă linişte şi pace sufletească îmi aduce glasul lui !Nu ai să şti niciodata cât te pot iubi aşa,de la distanţă !Câţi fluturaşi s-au adunat în stomacul meu şi cer dreptul la zbor !Unde să zbor ?Unde ?Mama se văicăreşte toată ziua,de m-ă exasperează.Realitatea mea e,undeva departe de tot ce reprezint eu.Plâng repede şi din orice.Chiar şi pe scuter mă trezesc cu ochii în lacrimi.E atât de urâtă existenţa mea acum !Cred că e o pedeapsă că l-am găsit pe rătăcitor !
Mă pedepseşti Doamne ?De ce ?Că m-am îndrăgostit de un vis ?De visul meu de 25 de ani ?
Mi-e dor de tine !Acum.Zi-mi ceva.Fir-ar să fie !Nu mai pot să scriu.Iar plâng şi, plâng să nu mă vadă şi să nu mă audă nimeni.Aş urla dar nu am unde !Şi Danu are treabă !Atâta treabă şi nu are timp de mine şi de problemele mele.S-o fi săturat şi el de atâtea !Nu îi voi mai spune nimic.Voi fi veselă în faţa lui !Schimb datele problemei !
Altă zi fără tine !Altă zi cernută în dor.Eşti acasă.Alături de realitatea ta.Eu am realitatea mea.La un capăt de vis ne uităm realităţile şi,ţinându-ne de mână urcăm colina şi ne iubim pe sub lună !
Azi sunt romantică.M-am trezit cu versuri pe sub gene.Ascultă :
Cântec de lebădă
Lăsată fără clipă
La adormirea timpului

Vis de scoică
Crescută pe fund de nisip
Un luciu
De perlă

Nume de fată
Strigată în noapte adâncă
De iubitul
Pribeag prin stele.

IUBIRE DE DANU...4

Cu foarte mulţi ani în urmă,atunci când l-am cunoscut eu ,el avea o relaţie cu soţia unui prieten.Bah !Urâtă treabă !Ca prieten,nu se face !Mă rog !Vali,aşa o chema.Asta venea mereu dimineaţa înainte de a pleca la muncă.Ce motiva ea acasă,dracu ştie !Da,venea !Aşa se face că ne-a găsit acolo într-o dimineaţă.Pe mine şi pe sora mea.Eram amândouă în pijamale ,ne beam cafeaua când asta,Vali a descuiat.Avea cheie fata !A făcut o mutră când a găsit doua femei în casa amantului ei la 6 dimineaţa !În fine !Ceva scandal a făcut ea !S-au certat.Nu mă interesa.Rămăsesem acolo cu sora-mea din întâmplare.Venisem să bem o cafea,i se stricase masina,şi am rămas acolo.Noi două am dormit în sufragerie el,în dormitor !Deci,s-au certat ei un timp după care au intrat in bucătărie unde eu şi Luminiţa ne amuzam copios în tăcere să nu ne audă !Cred că de frică,trei femei într-o încăpere ?Prea mult pentru un bărbat singur !A plecat motivând că se duce să cumpere ţigări.Mă rog putea cumpăra şi toată lumea !Cert este că am rămas noi,fetele.Aia s-a aşezat pe scaun şi şi-a dat drumul la gură.Că ce căutam noi acolo ?Că ce vrem de la el ?Că ea îl iubeşte,că vrea să divorţeze de al ei să se mărite cu el…chestii d-astea !Noi nu ziceam nimic.Fete educate !Ascultam şi ne mai pufnea râsul din când în când dar,pe tăcute.I-am pus şi ei o cafea.Pâna la urmă ,ne-am împrietenit.Când a venit masculul feroce râdeam toate trei de..nu mai ştiu ce chestie,în fine,asta,Vali când l-a vazut iar a apucat-o dracii pe el !Într-un final ştiu că l-a întrebat care din noi îi e prietenă şi dacă s-a culcat cu ea.Atunci chiar că mi-au sărit mie dracii.Am făcut o figură d`aia,zbârlită,da…m-a apucat sora mea de mâneca pijamalei şi m-am domolit !El a zis,spăşit că,cu nici-una !Aia : »Ce ?Cum adică ?Două femei în casă şi tu,ca un prost cu nici-una ? »Păi,dracu s-o mai înţeleagă !Ori de ce a înşelat-o ?Ori e prost că n-a înşelat-o ?Atunci,am lăsat buna educaţie la o parte şi eu şi sora mea şi-am râs.Am râs,de ne dureau burţile !N-aş putea zice că şi ei râdeau,nu prea aveau de ce da…noi,ştiu că am râs copios !După ce ne-am mai domolit niţel i-am explicat proastei că nu aveam nimic cu amantul ei,că îl putea păstra liniştită.Aia se plânsese că bărba-su era mai mare cu vreo 17 ani decât ea şi cică,nu mai putea şi ea,săraca femeie,vroia !Mah !Mereu îmi aduceam aminte de întamplare şi mă amuzam.Eu că,el..nu prea !M-am hotărât atunci să rămân.Mai mult să-i fac în ciudă ăleia !Nu ştiu ce-a fost în capul meu atunci ?Aveam 25 de ani.Ieşisem şifonată dintr-o relaţie ratată.Aveam un copil.Îmi ziceam că trebuie să aibă un tată.Îmi era lehamite de singurătate şi de nopţi plânse cu nasul în pernă.O vreme a fost bine.Nu era tocmai ce visam eu într-o relaţie dar,în fine !Îmi ziceam că,cu timpul îl pot schimba şi cizela.Cât m-am înşelat !Era atât de brut.De direct.De simplu în a privi viaţa,că nu am reuşit nici după 20 de ani să-l fac să fie mai finuţ şi mai manierat.Să vorbească corect.Să scrie corect.Să nu mai înjure.Să…nu am reuşit şi,m-am lăsat păgubaşă.Să nu înţelegi greşit.Nu îl condamn,nu am de ce .Fiecare om este alcătuit după criterii pe care nu noi le hotărâm.Nu noi ne alegem felul de a fi şi chiar dacă am avea această abilitate tot nu am putea mulţumi pe toată lumea.În diferite contexte fiecare aşteaptă altceva de la noi.Aşa că,e bine că ne alcătuieşte Dumnezeu şi nu noi !E bine ca să putem însă schimba câte ceva din comportamentul nostru.Cât credem noi.Atât cât ne este nouă necesar ,doar pentru a ne simţi bine în propria piele.Cei care însă nu simt că ar trebui să schimbe nu trebuiesc condamnaţi.Se simt bine aşa !De ce să se schimbe ?Aşa este aşa să rămână !Caut doar să trec peste comportamentul lui.Să văd dincolo de el.Atât !Am reuşit în toţi aceşti ani să-mi feresc mintea de prostie.Să nu ajung să vorbesc şi eu în dezacord.Am scris,să nu uit să scriu corect !Am continuat să dezleg cuvinte încrucişate ca să-mi rămână cuvintele în memorie.Recitam poezii când săpam pe câmp porumbul.Îmi cântam cântecul de fată tristă şi visam la rătăcitorul meu hoinar.Îmi era atât de bine cu el !În braţele lui şi în şoaptele lui duioase. »Ileancă..Ileancă »mă striga.Plângeam cu sapa în mână pe câmpul ăla mare,singură.Îl mai luam cu mine pe Stil,un ciobănesc german !Îmi era frică singură !Danule !Viaţa mea a fost atât de grea.Mă mir că mi-am păstrat capul pe umeri şi-am dus toată grozavia asta doar din ambiţia de a avea o familie !Zău că nu ştiu acum dacă a meritat sau nu ?Eu cred că nu !Consider că am pierdut 20 de ani din viaţă în proporţie de 90%.Alea 10 procente să zicem că m-au făcut tot ce sunt azi.Tolerantă.Înţeleaptă.Visătoare şi cu multă iubire adunată în căuşul sufletului !Este frumuseţea mea !Şi dacă am tăcut şi nu am ţipat durerea este vina mea !
Câte trăiri ?Şi câte mai sunt de aşternut pe hârtie !Încet ,încet se vor ivi din cotloanele minţii pentru că eu,nu uit niciodată !Poate de aceea îmi zic cunoscuţii, »olteancă afurisită da,cu suflet mare ! »Ţin minte zilele lor de naştere.Ce le place şi cum le place.Mereu am pentru ei ceva special care să îi facă să se simtă bine atunci când îmi intră în casă.Nu vreau să fie nimeni supărat !Tu eşti supărat ?Nu cred că eşti în apele tale dar,nu vorbeşti,nu vrei tu !Îmi e dor de tine !Acum,în această clipă,pe pământ.Şi dorul ăsta doare !Toată viaţa mea s-a desfăşurat parcă prin săli de aşteptare.Mereu a trebuit să aştept câte ceva.Pe cineva.Un ceva.Am citit undeva că,în general bărbaţii se feresc de femeile care au mai multe probleme decât ei.Nu cred să am multe probleme.Poate întrebări la care nu găsesc încă răspuns.Căutari rebele.Vise oprite,ehe !Sper să nu fac prostia şi să îţi trimit vreodată toate grozăviile astea scrise aici !E ca şi când m-aş oferi pe-o tavă ruginită !Eu nu mă ofer !Nu am făcut asta niciodată !Am păstrat visele pentru sufletul meu.Pot spune că aşa,îl inşel încă de la început cu un amant imaginar !Si zău că îmi place !Acum,iertat fie-mi gândul aş vrea să trec mai departe de imaginar.Simt că trebuie să fac asta.Nu din răzbunare.Nu mă răzbun pe nimeni ci, pur şi simplu vreau să îi ofer un cadou sufletului meu(nu erai tu sufletul pereche ?)Mah !Azi scriu numai tâmpenii !Şi mai credeam că e şi vineri şi-ai să pleci spre casă.Am aflat pâna la urmă că e joi si m-am dezumflat ca un balon !Asta e !Încă o zi !Bah !
« să nu îţi fie frică de iubire !Iubeşte.Lasă-te iubit.Trăieşte emoţiile.Simte atingerea.Nu e frică mai mare în iubire decât aceea pe care o trăieşte partenerul dacă nu îi sunt împărtăşite sentimentele »

IUBIRE DE DANU....3

Mda ! să zic aşa cum zice Danu,mormăilă când nu îi convine ceva sau,nu ştiu,are multe feluri de a zice »mda »mă amuză.încerc de fiecare dată să descifrez cauza lor !Cred că reuşesc.Este asemeni mie!De aceea mă speria la început.Îi anticipam răspunsurile de parcă aş fi vorbit cu mine.Doar e sufletul meu pereche,trebuie să ştiu nu ?Numai acum nu ştiu pe unde umblă !Adică ....da !Las `că-mi trece !
Trăim în lumi atât de diferite !Eu?Merg pe drumuri de ţară.E adevărat.Modernizate cât de cât dar,cu colb pe ele.Mănânc cu prietenii.Câţi mai sunt! Grătar făcut în curte la jar.Discutând banalităţi.De cele mai multe ori ,mă doare capul de ce discuţii purtăm!Asta ,ca să nu se lase liniştea între noi !Mă îmbrac..de regulă,intru,văd,probez uneori,plătesc şi, plec acasă.Hmm nu se ştie dacă port !Dar am în şifonier,nu ?În vacanţă ?Hahaha !Nu ştiu cum mai e !De pe vremea lu`...n-am mai fost.Prin ţară că, afară..nici Bulgaria nu am vazut!Dar, cu mintea peste tot!Şi îmi place la nebunie să văd,să miros ,să simt alte locuri !Asta e !Îmi place să zbor.Sunt înebunită dupa avioane.După senzaţia aia de ridicare de la sol.Nu am zburat niciodată !Asta e !Deci,viaţa mea ,se desfaşoară pe alt nivel.Unul simplu.Nu pot spune că mă înebunesc după acest mod de viaţă,altul nu am cunoscut decât în imaginaţia mea !Tu ?Ştiu că ai alte coordonate !Alt asfalt sub picioare.Nu praf.Nu fum de grătar şi poate discuţii mai rafinate printr-un restaurant select.Asta e !Te imbraci de firmă.Ştiu.Esti delicat.Şi foarte manierat.Mie imi placi !Nu pentru cum te imbraci.Nu te-am văzut.Îmi place cum vorbeşti,cum gândeşti!Avem acelaşi aluat.Este singurul liant dintre noi !Unul bun şi trainic.Sper să funcţioneze!Te-am ales suflet pereche.Aşa te-am perceput.Ţi-am dăruit-o pe Ileanca.Să ai grijă de ea !
Tot ce scriu aici este conceput pe zile.Nu le datez.Nu ca la 19 ani.Jurnalele de atunci sunt pline de fel de fel de prostioare copilăreşti.Dacă stau bine să mă gândesc,nu prea am înaintat mult în vârstă. !Cred că m-am oprit pe la 25 de ani.Atunci când m-am măritat şi mi-am aruncat visele într-un colţ ca pe-o păpuşă stricată !De ce am făcut asta ?De ce am ales aşa ?Nu ştiu !Soarta ?Aşa a fost să fie !Poate că astfel am adunat iubire şi sunt cea de azi.Cernută de dor şi visatoare !Poate că aşa te-am creat pe tine,atunci,un colţ de rai.Un colţ al meu.Un gând ascuns cu grijă să nu poată fi găsit şi risipit !Pe tine cred că te iubesc încă înainte de facerea lumii !Şi nu mă joc cu cuvintele !Să nu te sperii !Nu vreau să te ascunzi iar !Lasă-mă să te iubesc.De departe.Aromitor.Cu şoapte,cu dorinţe !Acolo sus,în coama dealului !Să nu-ţi fie frică de iubirea mea !Nu ucide.Purifică.Alină.Vindecă !Lasă-mă să stau în braţele tale.Să mă gândesc la toata vraja vieţii.Să te sărut.Cât pot.Cât vreau.Cât ţine viaţa !Azi sunt melancolică.Mă uit in jurul meu şi văd deşertăciune.Văd chip încruntat.Vorbe răstite şi plâng !Totul în jurul meu e trist şi sunt prinsă în cercul tristeţii.Nu pot ieşi din el.Nu am unde să mă duc şi nici nu pot lăsa totul in urma mea !Am răspunderi de urmat,griji de rezolvat.Danule Dan !Ce şti tu !Am găsit ceva drăguţ.Îţi spun şi ţie :
« noapte de iubire,o noapte doar a mea şi a ta
suflet străin,necunoscut,suflet curat
ai aparut în calea mea când nici în vis nu bănuiam
te-ai strecurat în ochii mei şi te-ai topit în palma mea
o noapte a mea..o noapte a ta..o clipă de iubire,un zâmbet şi-un sărut »
Şi-acum îmi voi începe pentru tine povestea de Şeherezadă.povestea adunată a vieţii mele,aşa cum a fost ea.Cu bune şi rele.Aşa cum este viaţa unui om.Ascultă.

IUBIRE DE DANU 2

Acum îl găsise şi nu ştia ce să facă cu el !
Începuse să îi fie teamă că amânând să-l cheme acesta se va plictisi şi va renunţa şi că el,din bună creştere şi dotat cu sufletul ăla sensibil şi uriaş nu va veni nechemat.Şi ura când dispărea în viaţa reală şi nu mai ştia nimic de el.Îşi închipuia că nu există ,că a fost o simplă farsă jucată de mintea ei,că a crezut că e real dar el nu era decât visul ei,dorinţa ei de a avea un suflet pereche !Era conştientă ca vieţile lor reale se înscriu în alţi parametri.Că trăiau în alte dimensiuni dar,tocmai de aceea îl iubea.El,ca suflet, era asemeni ei,crescut însă în alt mediu.Stilat.Elevat.Plimbat în lumea bună.Ea,în lumea ei simplă,aproape de omul simplu,ţăranul de la sapă,de la coada vacii,cu modul de viaţă ăla simplu.Nestilat.Era doar educată.Se educase în permanenţă.Vroise să fie mai bună,mai…reuşise ea ceva..ceva!Tocmai de aceea îi plăcea..Îl învăţa câte ceva din lumea ei.Vroia să contopească cele două lumi.Să îl înveţe şi altceva decât ce ştia el.Acum era plecat.Era dus în alte dimensiuni alături de realitatea lui.Rămăsese sus,pe Colina lor doar cu braţele şi buzele lui.Le oprise dimineaţa.Înainte de a se sui Danu în avion !El nu ştia !Se amuza teribil când o să afle că nu avea cu ce strânge în braţe realitatea lui.Că acolo,în braţele lui,era locul ei.Locul pe care şi-l câstigase visând la el atâţia ani!Plângând atâţia ani !Nu ştia el asta !Nici nu vroia să îi spună.Poate avea să se sperie de iubirea ei şi nu vroia să dispară iar în vise de domnişoară !
»Când duc iubirea ta cu mine mi se pare că sunt un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari »îi scria Eminescu Veronicăi sau Nicuţă-aşa cum o alinta.Ar fi strigat în gura mare că iubeşte.Că are 45 de ani şi că s-a îndrăgostit de visul ei, transformat în realitate.Acum nu îi mai era frica de simţăminte.La început se speriase că deschisese Danu uşile alea închise în nasul ei cu foarte mulţi ani în urmă.Acum,simţămintele se aşezaseră cuminţi în faţa acelor uşi închise păzindu-le cu străşnicie ca niste câini credincioşi.
-Am citit ceva interesant din Talmud-cartea evreilor.Zice c-am aşa.. :”fi foarte atent să nu faci o femeie să plângă pentru că Dumnezeu îi numără lacrimile!”Aşheaaaa ?Păi eu am plâns,cum zicea cineva,foarte plastic »plânsă până în măduvă şi crucificată de îndoieli grele ! »-da,plânsă mult!O lacrima se zice că ar valora cât o zi de sirena.Eu atunci pot spune că am dat zile foarte multe sirenelor !Nu îmi pare rău.Consider lacrima punctul de plecare în eliberarea de ceva,bun sau rău în existenţa ta

IUBIRE DE DANU.........1

IUBIRE DE DANU
viaţa ca o poveste-jurnal intim severina _ica_tomiu

Atunci când îţi treci viaţa prin filtrul raţiunii şi încerci să faci totul încât să fie bine tuturor îţi furi singur căciula.
În primul rând,şi nu trebuie să se cheme egoism,ar trebui să fi atent ca să-ţi fie ţie bine,că fiindu-ţi ţie bine le va fi bine şi celorlalţi dar încercând să le fie bine doar lor şi uitându-te pe tine,mai devreme sau mai târziu,vei constata cu amărăciune că nu ai făcut nimic constructiv în viaţa ta,că..pur şi simplu ai bătut pasul pe loc.
Urât sentiment.
Viaţa trăită în frustrări este anapoda şi nu te împlineşte dacă nu ai curajul să iei atitudine.Mereu cauţi şi nu mai şti la un moment dat ce anume cauţi şi te trezeşti ,Dumnezeu îţi dă tot ce vroiai dar tu,buimac de atâtea căutări nu mai vezi darul primit şi treci pe lângă el cum trece apa prin pietre,doar şlefuindu-le.Dumnezeu,iubindu-te ca pe un copil prost îţi oferă o altă şansă şi-atunci îţi şlefuieşti căutările,tocindu-ţi zilele şi nefăcând nimic să schimbi ceva dar,într-o zi,te trezeşti.În sfârşit s-a făcut ziuă şi pentru tine!Începi să trăieşti fericirea acelui răsărit,îţi deschizi cufărul în care îţi păstrai cu sfiinţenie zestrea viselor tinereţii şi reiei totul cu răbdare de acolo de unde,cineva,cândva ţi-a oprit zborul.
Aceasta este povestea unei femei adormite şi trezite precum frumoasa din poveste de un prinţ pe care,în tinereţe ea îl plămădise din vise fecioreşti şi-l lăsase să trăiască într-un univers al ei,neştiut decât de ea.Acum,în amurg de timp acel prinţ apăruse în realul trăit zilnic şi îl simţise ca fiind sufletul pereche.Sufletul pe care îl aşteptase toată viaţa rugându-l pe Dumnezeu să i-l scoată în cale.Aşa începe să trăiască alături de omul iubit povestea lor de dragoste,cu frenezia anilor pierduţi în neâmpliniri,fiind pregătiţi pentru această iubire.Într-un timp doar al lor.Il iubise de când se ştia.
Il crease pentru liniştea sufletului ei şi îl făcuse hoinar rătăcitor prin stele.Pleca împreună cu el ori de câte ori viaţa îi fusese urâtă.Colinda cu el prin locuri necălcate de picior uman.Se iubeau sub clar de lună pe plaja fierbinte, se răcoreau privindu-se în ochi şi se sărutau până le amorţeau buzele.Era al ei!Nu vroia să îl împartă cu nimeni !Viaţa ei reală nu îi aparţinuse niciodată.Fusese mereu a celor din jurul ei dar,pe Danu,nu vroia să îl împartă cu nimeni.Ii trecuse viaţa tot visând.Era fericită doar atunci când visa.Clădise lumea ei.În exterior era vesela şi un bun tovaraş de viaţă.Nimic din tumultul interior nu lăsa să se vadă.Trebuia să ai un ochi prea atent ca uitându-te la ea să vezi cât era de singură şi de nefericită !Şi totuşi,vine o vreme când ,nu mai poţi să faci faţă presiunii realului din faţa ta.Începi să vrei şi pentru tine câte ceva.Te saturi să tot visezi şi,doreşti.Danul ei apăruse într-o zi,nici nu mai crezuse că el ar putea exista cu adevărat!El exista.Poate se născuse special pentru întâlnirea cu ea ?Poate că îşi văzuse liniştit de viaţa lui aşteptând să o întâlnească ?Cert este că,într-un final,se găsiseră suflete pereche.Nu se cunoşteau decât prin simţuri.Se ghiceau şi se completau.Erau asemenea şi totuşi,uneori credea că traieşte într-unul din visele ei,mai ales când Danul ei dispărea în viaţa reală !Atunci suferea !Plângea !Iubea !
« Nu îţi fie teamă că te iubesc !Nu am aripile frânte,nici cicatrici adânci,nici urme de paşi pe suflet.Îmi aparţii şi îţi aparţin.Mă regăsesc în zborul tău,suflete pereche!În fiecare bătaie de aripă.Te regăsesc în fiecare lacrimă.Ne regăsim în fiecare vis.Nu trebuie să te ating ca să te simt.Nu trebuie să fi în faţa mea ca să te privesc.Nici timpul şi nici distanţa,nici oamenii nu pot să ne despartă.Eşti în aer,în razele soarelui,în lumina lunii,în sângele meu,în fiecare respiraţie în fiecare bătaie a inimii mele.Eşti tot ce sunt,sunt tot ce eşti ! »
-Nu am mai scris de foarte mult timp.Acum totul s-a redeschis şi doare cumplit când vezi golul creat în jurul tău.Viaţa ta irosită.Suferinţa sufletului !

Zile din luna mea de miere - 2

Prima zi din luna mea de miere. Prima zi din luna mea de miere a început într-o zi de toamnă ,zi care,de dimineaţă se arăta a fi foarte plictisitoare.Eram şi foarte tristă,dezamăgită în general de viaţa care o trăiam la momentul respectiv.Luasem decizii importante în schimbarea acestei vieţi care,constatasem cu lacrimi,nu fusese bine alcătuită.Mă lăsasem condusă ca un orb prin viaţă fiindu-mi frică,la un moment dat,parcă să şi respir fără acordul celor din jurul meu.Dureros,nu?În orizonturile noi mele decizii atârnase greu la cântar iubirea.Păi,până nu o găseşti nu vezi goliciunea în care te bălăceşti!Iubirea te trezeşte parcă din amorţeală,îţi deschide o fereastră prin care te uiţi lacom şi pentru prima oară la viaţă!Aşadar,mă sculasem de dimineaţă tristă şi puţin dezamăgită.Iubirea mea nu putea să fie alături de mine şi îmi dorisem mult ca începutul de toamnă să îl petrec alături de ea.Aşa că,bântuiam singură pe străzile micului orăşel,fără o ţintă anume,doar încercând să treacă timpul,să uit de gânduri şi,în ultimă instanţă..să nu dau drumul la marea de lacrimi care începea să se prefigureze pe sub genele mele în disperare de cauză.La un moment dat,soneria telefonului mă scoase din amorţeală,aşteptam eu să sune,ştiam că nu o să sune cu veştile pe care le doream eu dar,aştepţi totuşi să se petreacă o minune!Ei!Minunea s-a petrecut,iubirea mea,sfâşâiată de dor ca şi mine,mă anunţa cu glas stins că vine spre mine,că nu mai poate să rabde !Să nu te bucuri?Prost aş fi să nu mă bucur că doar asta sperasem,într-o minune!Şi cum minunea se produsese nu aveam altceva mai bun de făcut decât să mă pun pe aşteptare că,iubirea mea era departe şi necesita ceva timp să ajungă până la mine.Dar a ajuns pe seară,eu,gătită prună i-am ieşit în întâmpinare ca o mireasă fericita de vederea mirelui ei!Ce de fluturaşi zburau prin aer!Ce de arome se amestecau cu aromele universului şi ne purtau pe noi,biete fiinţe îndrăgostite dincolo de stele,în lumi interzise! Ne-am plimbat!Toamna,în toată splendoarea ei îşi arăta hainele pregătite parcă spre a sărbătorii cu noi începutul lunii noastre de miere.Îşi foşnea frunzele pe sub picioarele noastre,ne ademenea cu mirosurile ei!Îm!Frumos timp spre a începe să guşti din frumuseţea iubirii!Pentru majoritatea oamenilor iubirea are un timp al ei bine tipărit în timpul vieţii,că,dacă acel timp expiră trebuie să închizi bine uşa şi să te zbaţi în a-ţi masa oasele cu diferite creme pentru a mai alina durerile reumatice.Fals!Iubirea nu are vârstă,timpul ei ne aparţine şi uşa trebuie ţinută deschisă.Aşadar luna mea de miere a început într-o zi de toamnă.Ne-am plimbat îi place un loc al ei unde să ştie că poate să te găsească mereu.Eu aveam locul.O colină unde fugeam noaptea cu iubirea de mână să ne iubim pe sub stele.În drumul ei către mine iubirea găsise colina şi m-a dus acolo.Ne-am şoptit iubirea pe sub rugi de mure şi ne-am încântat ochiul cu apusul cerului.Iubirii îi place crăpatul nopţii,atunci sclipeşte mai mult.E!Prima noastră noapte de dragoste.Prima noapte de zbor dincolo de stele.Când am rămas pentru prima dată singură cu iubirea mea m-am speriat şi-am vrut să fug.Iubirea ştie însă să fie gingaşă şi m-a făcut să rămân,să nu mă închid în dimensiunea în care trăisem.Să-mi las aripile libere,să zbor.Şi-am rămas.Citisem undeva că nu e spaimă mai mare pentru cineva decât să nu ştie dacă partenerul e mulţumit!Nu ştiu dacă mi-am amintit bine chestia dar,nu cred o iotă din asta!De ce trebuie să urmăreşti partenerul?În loc să oferi iubirea tu stai să-l urmăreşti?De ce nu îl întrebi ce îi place şi ce vrea?De ce nu îl întrebi pur şi simplu tot ce îţi trece prin cap decât să stai să-l urmăreşti?Păi ce?Stai la pândă?Şi când iubeşti deja şti ce trebuie să dăruieşti,îţi simţi partenerul ,îi vezi faţa care radiază de fericire,îi vezi ochii cum aruncă scântei.Ce să mai întrebi?Nu simţi?Dacă nu simţi înseamnă că nu iubeşti cu adevărat!Logic!Ne-am iubit iubirea până în zori când am adormit cu iubirea îmbrăţişată! Şi nu eram la vârsta aia optimă,pentru unii,pentru a trăi o noapte dintr-o lună de miere!Cârcotaşii care nu pot avea cârcotesc în prostia lor dar nu fac nimic pentru a avea o iubire.Închid uşa şi se complac în vieţi irosite de teamă.Din teama de a trăi mulţi mor fără a şti bine de ce au trăit.Trist dar natura umană e complicată şi ,nouă ne place să complicăm ceva deja complicat.Ne place să cârcotim dar nu facem nimic şi ţinem afurisitele alea de uşi închise,ba nu,zăvorâte parcă cu mii de lacăte şi lanţuri!A doua zi am plecat fiecare în drumul vieţii noastre păstrând în inimi iubirea,pusă bine la adăpost de ochiul lumii.Aşa a fost prima zi din luna mea de miere.A rămas bine întipărită în mental ca ceva care trebuia să se întâmple,ca ceva spre care ne deschisesem i nimile şi trebuia să ne fie oferit de viaţa ca un fel de bonus pentru neîmplinirile trăite! Mi-am reluat şirul zilelor monotone,vorbind cu iubirea mea la fel de fel de aparate moderne,ţinându-ne inimile în palmă şi oferindu-ne deliciile care fac ca iubirea să aibă aripi destul de puternice pentru a ne duce dincolo de stele.Să zbori când toţi ceilalţi te-ar ţine ţintuit de pământ este deja un act de curaj şi de nebunie dar iubirea,are doza ei de nebunie pe care o injectează în inimile celor îndrăgostiţi!Şi e atât de frumos să zbori dincolo de stele!Cu gândul la următoarea zi din luna mea de miere mă zbat cu zilele şi zâmbesc vieţii,mulţumindu-i pentru unica şansă data de a iubi cu adevărat într-un timp doar al nostru!

Zile din luna mea de miere....1

ZILE DIN LUNA MEA DE MIERE
Severina_Ica_Tomiu 25-10-2007
Toată viaţa m-am gândit cum poate fi în luna de miere!Nu am avut una şi,cum e şi normal,ce nu ai îţi doreşti.Aşa cum mi-am dorit o rochie de mireasă şi am primit-o într-o zi,aşa cum mi-am dorit o iubire şi am primit-o într-o zi.Îţi mulţumesc Doamne că te uiţi la mine!Asta e şi cu luna mea de miere.Mă rog,e impropriu zis „lună”,nimeni nu stă o lună.Da!Poţi fi într-o lună de miere permanentă toată viaţa deşi,mai rar !Dar cei care o au pot spune cu mâna pe suflet că sunt norocoşi şi pot fi numiţi fericiţi!”O lună”de doar câteva zile,la asta mă gândesc,ştii,chestia aia unde pleci după nuntă,lăsându-i pe toţi cu minţile la ce veţi face voi acolo singurei,departe de lume,de familie,de..tot ce ţine de cotidianul vieţii tale.Ha,ha,ha!Mereu mi-am imaginat cum poate fi să stai cu un singur om câteva zile,fără să ai o altă ocupaţie decât să vă completaţi timpul cât mai plăcut.Ce poţi face?Cum e?Pierdeam însă din vedere un lucru esenţial pentru reuşita acestei „luni”,iubirea!Mea culpa!Şi vin şi zic că,totuşi nu e totul în a pleca în această lună de miere ci a trăi în această lună de miere,aţi dori această lună de miere,aţi aminti toată viaţa de ea şi a dori ca din când în când să o repeţi pentru a retrăi acele emoţii .Mintea umană are un orizont limitat,îngust,avem cu noi în permanenţă acei păcătoşi „ochelari de cal”!Nu gândim niciodată cum poate viaţa să ne dea!Viaţa nu pierde nimic din vedere,noi uităm,viaţa nu uită!Viaţa e complexă,are orizont,noi gândim liniar,nu avem curbe,cineva foarte drag mie îmi zicea că aceste curbe fac deliciile unei vieţi în doi reuşite!Avea mare dreptate,un punct de vedere bărbătesc relevant şi foarte realist.Târziu am concluzionat aceste adevăruri.Probabil că sunt o persoană norocoasă dacă am reuşit să aflu adevăruri chiar şi acum,pentru că oricum,pentru mine vârsta este irelevantă când vine vorba de a afla adevăruri sau a trăi emoţii!Emoţiile nu au vârstă!Fericirea de asemenea!Încep să descriu acum zile din luna mea de miere,pentru că,uite,viaţa este darnică cu mine şi mi le dă!Dar mi le dă abia acum când am găsit iubirea şi mi-am deschis inima în întâmpinarea acestei iubiri!Până nu te deschizi nu primeşti iubire!Zilele mele de miere sunt zile pe care nu mi le-am imaginat niciodată ca fiind aşa dar,acum când le primesc sunt minunate!

un colţ de lume uitat

Un colţ de lume uitat.Sufletul mamei.M-am aplecat azi cu tristeţe asupra foii goale şi-mi aleargă cuvintele prin cap.nu se lasă aşternute pe hârtie.Durerea e prea mare şi,nu pot alege din amalgamul lor pe cele care să exprime ce poate simţi sufletul unui copil când,mama,pleacă în lunga ei călătorie spre locul unde,într-o zi cu toţii ne vom regăsi.Am fost învăţaţi să plângem,să ne jelim morţii.Să ne văităm de tot ce se întâmplă împotriva voinţei noastre...Voinţa noastră?Ce reprezintă ea în comparaţie cu voinţa divină?Am citit atâtea păreri,mai reale sau mai amăgitoare...în unele te regăseşti ca suflet uman,în altele ai vrea să fii un suflet uman,altele sunt împotriva a ce simţi tu şi-atunci zici.."nu,aşa nu e bine!"Ce ştim noi ce e rău sau ce e bun?Fiecare avem percepţiile noastre.Răul este bun sau bunul este rău,în funcţie de unghiul în care fiecare privim un adevăr.Adevăr?Ştim noi ce e adevăr sau minciună?Adevărul poate fi minciună şi minciuna poate fi adevăr...şi iar totul se rezumă la unghiul din care este privit.Ce porcărie!Constat,cu tristeţe,că nu prea ştim ce implică cu adevărat viaţa noastră.Emitem păreri.Ne jucăm cu cuvintele,jonglăm cu pricepere sau nu şi toţi,ne credem mari deştepţi în ale vieţii.Aiurea!Suntem nişte copiii atat de proşti!Un colţ de lume uitat.Sufletul mamei.Despre el vroiam să scriu.despre sufletul femeii care iubeşte dincolo de puterea noastră de a înţelege iubirea.degeaba ne jucăm cu cuvintele şi le aşezăm,aşa,frumos pe hârtie.Tot nu putem cuprinde cu ele sufletul unei mame.Eu nu pot defini iubirea.Cei care reuşesc prin cuvinte să o definească eu îi consider "aburitori".Eu nu pot.Eu simt.Eu simt cu fiecare fibră a alcătuirii mele!Eu simt iubirea.ca un copil,ca un părinte,ca un iubit.Iubirea îmbracă multe forme.Responsabil de aceste "hăinuţe" este sufletul.El,cel uitat într-un colţişor al fiinţei noastre de copil.El cel trezit la atingerea iubirii de mamă,la atingerea pierderii de mamă.Mă doare.Azi mă doare acel suflet de copil care şi-a pierdut mama.Braţele mele nu pot alina pierderea.Un colţ de lume uitat.Sufletul mamei.