Curaj

Intr-o lume relativa suntem ca niste biete semne de intrebare, cocosati de prea multele probleme ale cotidianului, de prea multa prostie si naivitate, de prea multa comoditate. Exista atatea "greutati" inutile pe care le caram in spinare constient sau nu uneori doar din inertie.De ce incercam sa calcam peste dreptatea asta atat de fragila de altfel, nu stiu si aproape ca nu-mi mai bat capul sa aflu pentru ca oricum raman tot a semn de intrebare? De ce nu putem evalua situatiile la justa lor valoare si sa dam fiecaruia ce si cat merita fara a cantari intai ce ne ramane noua...adica partea leului?Cautam intr-un timp sa ma consolez cu imaginea mea de resemnata. Chiar am fost o resemnata a vietii, ca multe alte femei, mereu dependente de cei de langa ele, cu frica la ziua de maine, de clipa cand aceia s-ar fi saturat de ele si-ar fi existat posibilitatea de a fi " disponibilizate". Exista mereu groaza pentru acea zi. Am trait si eu o frica asemanatoare si nu doar ca n-as mai fi fost folositoare ci ca as fi devenit de-a dreptul incomoda. Si pentru frica mea ma simteam prost de parca tot eu as fi fost vinovata de ceva.Exista atatea femei care traiesc aceste frici si care se " impaca" cu viata lor pentru ca alta nu stiu sa existe, pentru ca alta nu vad in jurul lor iar pentru cele cateva care traiesc altfel decat ele au fost " manipulate" sa creada ca ar fi " imorale" luand atitudine. " I-a mai taci femeie, ce stii tu!"- chiar asa, ce stie ea decat sa fie acolo cand este nevoie de ea fara a fi incomoda si a pune intrebari inutile de altfel. Oricum nimeni nu-i raspunde la ele.Uneori insa, vine o zi, nu cea in care esti disponibilizata cand tot punandu-ti acele intrebari ajungi sa intrevezi si oarece raspunsuri la ele si-atunci afli ca, cele care traiesc altfel decat tine, nu-s imorale ci doar femei care au atitudine, cele care traiesc vertical. Realizezi ca raspunsul adevarat fusese in subconstientul tau, probabil captiv ca un gand nerostit care s-a vrut eliberat.Am devenit intr-o zi independenta. Ma simt extraordinar de bine cu toate ca verticalitatea doare dupa ce ani de zile ai stat cocosat.Problema insa abia acum incepe. Atitudinea femeii eliberate deranjeaza, verticalitatea ei este pusa in cumpana si incepe sa fie acuzata.Obligatoriu, cap de acuzare, este un el care trebuie sa fie pe undeva pentru a sustine acea verticalitate, un el pe post de "corset" pesemne altfel femeia nu s-ar ridica nici in ruptul capului din proprie initiativa si-ar continua sa stea cuminte asa cocosata, supusa si gata sa slujeasca pe cel de langa ea ca, doar asta-i e menirea, nu?Ma doare atitudinea unor " barbati", pun in ghilimele si e justa aprecierea, vis a vis de optiunea femeilor de a pune capat ele si nu ei, unei casnicii ajunse in faza finala cand nu mai exista placerea trairii in doi ci doar placerea chinuirii celui de langa tine.De ce trebuie acea femeie sa fie imorala?Eu sunt o fire optimista, cred in dreptate desi, de multe ori mi se spune sa ma trezesc ca lumea nu este croita dupa aceleasi principii ca ale mele.Desi cred in dreptate, paradoxal, nu cred in legi. Sau, mai potrivit ar fi sa zic ca imi lipseste increderea ca ele s-ar aplica corect.Exista dreptatea celui cu " clont mai tare", celui care stie sa se prefaca, sa joace rolul de victima a situatiei pentru ca a fost parasit si, pur si simplu, nu accepta ideea.Defaimarea ei, a celei curajoase incepe. Amenintari, acuzatii, intimidari, tot arsenalul se pune in miscare.Ce nu stie un barbat parasit este ca, eliberata de el, femeia prin verticalitatea ei devine puternica, stapana pe ea si capabila sa razbata prin hatisul acuzarilor. Saracul naiv! Inca mai crede ca ea este cocosata si cu frica disponibilizarii. Fals domnule " tare-n clont".Ea este libera si capabila sa-si conduca singura existenta chiar daca verticalitatea doare, se va obisnui cu ea.Intr-o lume relativa suntem semne de intrebare. Mereu cocosati de prea multele obligatii sociale si personale. Uneori uitam sa traim frumos, uneori uitam...sa traim.

Pastreaza clipa- fragment

Toamna a venitRolul s-a sfarsitIesi din scena-acum paiata...De vreo cateva zile ma tot bantuie anume amintiri din adolescenta mea. Nu sunt selectiva in alegerea lor. Si pe cele triste cat si pe cele vesele le pastrez in acelasi sertar. Nici nu cred a fi indicat a le ordona pe anume criterii ci doar trebuiesc stocate asa cum vin, asa cum ti le da viata si bunul Dumnezeu.A-ti aminti despre una sau alta iar nu cred a tine cont, dupa parerea mea sau asta mi se intampla mie, decat de ceva petrecut in timpul prezent. Un " ceva" din timp real te reantoarce in trecut intr-un timp ce este in stransa legatura cu realul din prezentul tau. E suficienta o vorba, un gest, o melodie, un miros si trecutul se deschide cu amintirea proaspata.Bunaoara eu am ascultat, la televizor, nu mai stiu pe ce canal,n-are importanta, nu prea ma uit la TV decat rar, un cuplet al lui Jean Constantin. O nostalgie. Am retinut doar o parte a versurilor din refren:"Toamna a venit/Rolul s-a sfarsit/Iesi din scena-acum paiata". Atat am retinut, nu cred a avea nevoie de mai mult pentru a ma reantoarce la anii adolescentei mele rebele cand debutam pe scena teatrului din localitate.Frumosul meu orasel, Severin, orasul teilor, castanilor si-al trandafirilor. Asta ca sa fac referire doar la aspectul estetic al urbei natale. Nostalgii de domnisoara as zice si n-as gresi cu nimic in afirmatie pentru ca, plecand din oras purtata pe cararile vietii harazite mie, am tanjit dupa aleile parcurilor umbrite de tei si castani, aceiasi si acum ca si atunci doar ca si ei mai batrani ca si mine dealtfel. Intoarcerea in trecut se petrece spontan si ochiul mintii traieste la trecut ca si cand ar fi prezent.Intrarea mea pe usa teatrului avusese loc oarecum intamplatoare nefiind in mine dorinta de a deveni actrita ci aceia de a deveni medic intr-un impuls de moment in noaptea in care bunica mea, mamaica dupa cum va tot povestesc eu, si-a dat obstescul sfarsit rapusa de cancer dupa ce "l-a dus" pe picioare vreo 20 de ani dupa spusele alor mei.Inclinatii artistice aveam inca din copilarie dar in cu totul alta directie...desen iar cand ma facui mai mare spre ale scrisului. La desen il "mosteneam" pe Gogu, fratele mai mare al tatei, el fiind pictor, imi tot alimenta tendinta dar, am abandonat latura asta artistica nefiind sa fie asta menirea mea, pesemne.Mama ma vroise balerina ceea ce pe mine ma umflase rasul, fiind un " pic" plinuta sau, cum se exprimase ea "macar pianista mama, e frumos". Drept urmare ma luase de manuta si ma impinsese pe poarta mare a Palatului Pionierilor, dupa ce-mi pusesera aia la gat cravata. Eu, dupa vreo doua-trei, arpegii si incercari de a inota din maini gratios ca o lebada, in loc s-o apuc spre sala " de pian" sau "de balet", o coteam spre curtea interioara acolo unde erau baietii la cercul de carting.Am fost insa descoperita si pedepsita si mi s-a taiat accesul la Palat. Multi ani de atunci insa am urmarit cu sufletul la gura cursele de Formula Unu, in special pe Niki Lauda de care eram indragostita.Sa revin insa la povestire ca ma afund in amintirile...uite domnule cum se bulucesc toate de-avalma in mintea mea de sar de la una la alta intr-un dans ametitor! Eu le stiu si nu ma incurc dar bietul cititor, adica...tu nu prea mai intelegi mare lucru din povestioara si-i pacat ca-i frumoasa, macar asa...ca aducere aminte a vremilor si altor personagii importante cu care am venit in contact de-a lungul existentei mele de-atunci.Faptul la care fac referire se petrecea pe cand stransesem in " buchetul" anilor vreo 17 bobocei si ma imprietenisem cu o fata, Cristina, mai mare decat mine cu vreo doi ani. Mama n-a acceptat-o ani buni doar pentru ca " te-a invatat un lucru al dracului de bun, sa fumezi!". N-am luat eu seama la toate "prostiile" debitate de mama de-a lungul anilor drept urmare prietenia dintre noi dainuie si azi si este la fel de frumoasa ca atunci iar chestia cu fumatul este un prilej de zambete pentru ca, intre timp eu m-am lasat de el de vreo 10 ani iar ea continua sa fumeze, spre disperarea mamei.Cu ajutorul ei am intrat intr-un cerc de rebeli ai timpului care se straduiau sub directa si atenta supraveghere a celui mai matur dintre ei, fiind si autorul moral al "rebeliunii' ca sa zic asa, sa se reproduca artistic cu un film de amatori. Pe vremea aia totul se facea cu amatori remunerati cu mici "atentii" pentru a le mentine treaza dorinta de "artistic" altfel, credeau ei, pierzandu-ti interesul. Gresit inteleasa dorinta, chiar se facea dezinteresat!. Cei din conduceri insa aveau nevoie de activitati cu care sa se laude la " centru" si a tine mintea si timpul liber al tineretului ocupat cu ceva, cu altceva decat realitatea ingradita. Lucru bun de altfel.Asa am intrat in lumea teatrala a orasului meu. Cu un rol, primul dealtfel, nejucat insa decat la repetitii, cel de Ileanca, fata morarului, iubita Mateiu-lui, nepotul slugerului Tudor. Filmul se numea "Urmasul" si trata perioada de dupa inabusirea revoltei Vladimirescului cand un nepot al lui rascula iar norodul. Un scenariu bun de altfel si nu stiu de ce Mihai Antonescu nu a facut ceva cu el in decursul anilor mai ales ca a reusit sa ajunga in Bucuresti si sa publice vreo cateva romane.Am intrat in contact cu lumea interioara a teatrului si-am inceput sa invat meserie sub atenta indrumare a lui Conu, cum ii ziceam noi, maestrului Nicolaciuc, omul bun la toate al directorului Badescu. De la el am invatat sa machiez, ceva butaforie, sa compun un rol,sa-l traiesc si sa-l exprim asa cum simt fiind insa in concordanta cu indrumarea regizorului."Scandura blestemata" cum ii zicea Conu scenei m-a urmarit toata viata si inca ma mai urmareste fiind un mare adevar vorbele spuse atunci de el. Si azi dupa 30 de ani de la acea intamplare inca mai traiesc emotiile din culise cu ochii pe dupa pantalonii cortinei sa vad sala plina in forfota de dinaintea ridicarii ei. I-am reprosat mamei mai bine de 20 de ani ca atunci nu m-a lasat sa urmez I.A.T.C.-ul doar pentru simplul motiv ca n-ar fi o " viata" tocmai potrivita cu morala unei domnisoare.Asa am ajuns eu " artista" amatoare evident in acel spectacol, un basm muzical scris de Sorin Lepa, mi se pare, pe muzica lui Sabin Dragoi, daca nu ma inseala memoria. Rolul fiind unul dificil pentru o incepatoare ca mine careia insa i se acordase incredere. Cum m-am achitat intotdeauna cu seriozitate si daruire de tot ce-am facut in viata am reusit sa-l "fac" bine si mai ales verosimil incat, dupa spectacol, ma atingeau copiii sa vada daca exista printese sau nu. Saracul Doncoglo, regizorul ragusise tipand la mine "beleste fasolea Ileana" cand trebuia sa rad si eu eram foarte serioasa.M-am capatuit in urma acestui rol cu alte angajamente, o brigada artistica, vestitele brigazi care satirizau activitatea din fabrica, prezentari de spectacole, festivaluri, Cantarea Romaniei...Dumnezeu sa-l odihneasca pe Vornicu! , atunci l-am cunoscut, si tot atunci pe distinsa si frumoasa doamna Marioara Murarescu.Am iubit si inca mai iubesc lumea teatrului si cred c-o voi iubi vesnic cu toate ca, de atunci n-am mai urcat pe "scandura blestemata" iar intr-o sala de spectacol foarte rar, cel putin in ultimii ani.Dupa cum am spus mama n-a vrut ca eu sa urmez teatrul considerand ca nu-i o meserie "morala" iar mie, la vremea aceia mi-a fost frica sa plec de una singura la Bucuresti asa ca, am renuntat si-mi spun ca, n-a fost sa fie! Ca, la urma urmei, avem fiecare un drum de urmat si el nu se abate de la calea lui, ne poarta pasii acolo unde ne e menirea, iar mie, se vede treaba ca nu-mi era sortita cea de "artista" pe scena.

Yin si Yang

Asa-mi vine cateodata sa-mi dau palme. Mi`s asa de proasta in exprimare incat nu ma fac bine inteleasa si ramane loc de interpretari pe care, zau ca nu le vreau, nici macar nu le gandesc!Si iaca`asa-mi bat eu singura cuie`ntalpa fara a fi nevoie. Cand pingelesti mai treaca mearga, inseamna ca trebuie peticeala ca doar mi`s nepoata de cizmar da...sa bati cuie? In talpa? Parc`as fi fachir!Sa revin la lucruri mai serioase ca prea o dau pe gluma si nici macar nu ma simt asa stralucit.Ma gandeam...la principiul Yin si Yang. La ce se refera?Yin si Yang sunt doua concepte religioase si reprezinta fortele primordiale si complementare care compun universul si componentele acestuia.Yin este elementul intunecat, feminin si corespunde noptii.Yang este elementul luminos, masculin si corespunde zilei.Apa si pamant, foc si vant.Ne recunoastem in aceste descrieri? De ce tocmai la el intr-o zi de munca banala si fara a`l asocia cu feng shui? Pai nu m-a dus mintea la feng-ul asta desi imi plac tot felul de chestii asezate subtil in diverse colturi puse acolo pentru ca le simt ca facand parte din acel loc. Putini sunt cei care le vad sau care le cunosc semnificatia. Si mai trebuie sa ai si un ascutit simt de observatie.Asadar...Yin si Yang.Alb si negruBun si rauFemeie si barbatContrastele pot continua la nesfarsit explicatia insa este aceiasi doar ca eu vad Yin si Yang in ADN-ul nostru, aplicabil perfect alcatuirii noastre.Schimbarile tin de acest principiu iar el tine de tot ce vine in contact cu noi. In special oamenii cu care intram in armonie, simbioza. Cei cu care rezonam declanseaza in noi o latura sau alta si astfel devenim mici copii ale celui de langa noi, cel alaturi de care convietuim.Depinde in ce directie ne duc aceste schimbari si cat lasam noi din noi sa se schimbe.Asa explic eu manifestarile de personalitate ale oamenilor in diverse etape ale vietii lor in functie de persoanele langa care convietuiesc.Schimbarile survin in momentul in care schimbam ceva nu in noi ci in imediata noastra apropiere. E ca si cand ne-am muta la Polul Nord si n-am mai avea aceleasi obiceiuri ca la Ecuator, de exemplu!Cel de langa noi ne schimba comportamentul, gandirea, felul de a privi viata.Vorbesc din proprie experienta sau din ce observ in jurul meu. Venind in contact cu un segment uman tinzi sa imprumuti o parte din comportamentul lui. Asa te schimbi.Alb sau negru; bun sau rau; intuneric sau lumina...yin sau yang?Dupa chinezi inseamna echilibrul absolut. Armonia perfecta dintre zi si noapte, dintre viata si moarte.Exista in noi toate aceste laturi doar ca nu se manifesta decat atunci cand sunt incurajate sa iasa in relief.Raul naste rau asa cum binele naste bine.In special cand vine vorba de iubire omul tinde sa rezoneze cu perechea lui si-atunci imprumuta gesturi, mirosuri, cuvinte...Dragostea se transforma in dragoste.O mangaiere va fi o alta mangaiere inapoiata din dorinta de a da ce primesti doar ca mai mult. Setea de iubire vine band din iubire.Daca partenerul este un spirit liber si bun vei fi asemeni lui. Daca este inchis si rau vei fi asemeni lui.As zice ca reprezinta idealul in iubire...ca ambii parteneri sa se afle de aceiasi parte cu toate ca se spune ca extremele se atrag. Se poate dar eu, din experienta mea zic ca nu fac casa buna. M-am luptat 20 de ani sa tin in lumina partea buna si onesta a partenerului meu si am castigat dezamagiri pana la urma.Cand in om o parte este mai dezvoltata decat cealalta a schimba proportia inseamna batalia cu morile de vant pentru ca in final renunti la lupta si-atunci observi ca, de fapt partenerul tau era situat de partea cealalta a ecuatiei. Unde incepe Yin si unde Yang greu de spus! Ele doar exista in noi in stare latenta si se dezvolta atunci cand gasesc terenul prielnic. O parte lumina si o parte intuneric. Nimeni nu va sti unde incep si unde se termina dar eu stiu ca sunt in noi. Ambele forte au aspecte bune si rele iar noi trebuie sa stim sa armonizam cu noi si cu divinitatea prin vibratiile proprii dupa delicatetea si sensibilitatea fiecaruia.

Micile regrete, marile regrete- 2

Pornind de la tema pe care mi-am permis ieri s-o dezbat aşa cum m-am priceput, mă rog...am încercat s-o dezbat, subiectul fiind vast şi cu mare adâncime se cade să vin cu completările de rigoare. Iar cu câte mă pricep pentru că fiecare privim dintr-un anumit unghi şi întotdeauna prin prisma experienţelor noastre de viaţă că aşa-i corect...să vorbeşti în numele tău! Şi vin acum şi spun că viaţa între micile şi marile regrete este plină de toată gama de sentimente frumoase, triste, dureroase, de împlinire, de fericire, de iubire, care fac deliciul traiului nostru zilnic. Să nu se creadă Doamne fereşte că sunt plină de regrete precum capra lu` tant` Caterina, de râie. E adevărat că ele se adună vrei nu vrei, aproape că nu faci nimic intenţionat pentru asta dar se adună într-o viaţă. Totul este să-ţi scoţi optimismul la înaintare şi să încerci să umpli distanţa dintre ele, să faci un...hocus pocus pentru a exista între cei doi poli mici şi mari împliniri, mici şi mari eşecuri, mici şi mari iubiri, mici şi mari bucurii, stări de agonie şi extaz, clipe de fericire, sentimente. Toate sunt sentimente, ca şi regretele, pe care învăţam singuri să le descoperim şi învăţăm singuri să coexistăm alături de ele, trăindu-le mai intens sau mai puţin intens, fiecare după cum adună experienţele proprii de viaţă. Acele "experienţe" care pot fi nu doar răvăşitoare înspre rău ci şi răvăşitoare înspre bine. Ne compunem într-un fel existenţa fiecare dispunând de bagajul genetic cu care am fost înzestraţi. Funcţionăm diferit deşi suntem asemănători. Sentimentele sunt la fel, cel puţin aşa ar trebui dar intensităţile sunt altele şi, în funcţie de acumulările pe care reuşim să le adunăm privim din unghiuri diferite multitudinea de aspecte de care ne lovim în existenţa noastră. Adevărul este că suntem greu de descifrat uneori şi pentru noi înşine şi tot facem gesturi pe care nici măcar nu bănuim că le ştim. Poate nu le ştim sau poate da. Poate sunt o retrăire a lor din alt timp şi care au stat în noi în stare latentă pândind clipa să erupă. Nu înveţi nicăieri să-ţi trăieşti viaţa. O înveţi singur zi de zi! Calitatea este dată însă de gradul de cultură, să zicem deşi...nu este o regula ca cel ce adună învaăţătură prin şcoli să trăiască mai bine sentimental. Sentimentul există în noi indiferent de asta. Poţi fi alcătuit urât sau delicat în exprimarea lor.

Micile si marile regrete

Am avut o revelatie in dimineata asta pe cand ma machiam referitor la zilele pierdute din viata mea. Le tot numesc "experiente" dar, in fond sunt risipiri pentu ca, in timpul lor as fi putut face ceea ce-mi placea si nu ce am facut doar pentru ca unul sau altul din imediata mea apropiere au dorit iar eu, pentru a-mi pastra armonia, sa-i zic asa, am executat. Sa se simta omu`bine!M-am amagit singura, pana la urma, trista constatare mai ales dimineata cand te trezesti din somn si trebuie sa dai piept cu ziua intr-un mod mai optimist...ca sa-ti mearga bine.Este adevarat ca acumulezi oarece invataminte dar, iar constat ( ce trist!), ca nu-mi folosesc acum la nimic. In segmentul de viata pe care-l traiesc acum tot ce-am acumulat este... vanare de vant. Pur poetic frate!Se cheama ca am invatat degeaba? Ca timpul cat am invatat este timp pierdut si ca as fi putut sa invat altceva, ceva care m-ar fi ajutat sa-mi realizez visele si nu doar sa-mi umplu zilele?Continui sa ma machiez si oglinda imi arata acum o femeie sigura pe ea, puternica, o femeie care are puterea sa surada trecutului. Am doar mici si mari regrete.Cred ca urmam un drum sau un altul pana la o anume rascruce unde trebuie s-o luam in alta directie total opusa celei cu care eram invatati si sa constatam ca ne simtim mai bine, ca ne prieste aerul respirat in alt peisaj.Micile regrete?Le strangem destule intr-o viata dar sunt regrete pe care le trecem cu vederea, ne intristam pe moment dar le ignoram, se poate si fara ele. Sunt regrete care nu ne schimba viata intr-un fel important. Nu au o semnificatie anume ci doar... ceva de genul... as fi putut merge in parc, sau... as fi putut sa-l ajut pe vecinul, sunt o sumedenie de mici regrete irelevante.Marile regrete?Se pot chema dureri pentru ca sunt pasi importanti pe care am fi putut sa-i facem dar nu i-am facut dintr-un motiv sau altul si-am trait cum nu ne-am dorit. Ne dor marile regrete.Ma intreb...oare viata ni se compune din micile si marile regrete? Se poate spune si-asa.Revin la trista mea constatare din dimineata asta. Cred ca majoritatea oamenilor se risipesc in "experiente" care nu le sunt de folos. Si ma intreb de ce?Ma gandesc ca de multe ori traim o viata care nu ne place dar suntem atat de comozi incat nu facem nimic sa schimbam ceva.Privesc la oamenii din jurul meu, la cei cu care intru zilnic in contact, pe cei care ii ascult povestind secvente din zilele lor, din serile lor. Mereu aceleasi chestii. De prea putine ori se petrec lucruri noi in existenta anosta, rutinata.Cum sa nu te plictisesti?Si existenta mea este oarecum liniara, diferenta este data din iubirea mea de cuvinte. Eu scriu si traiesc starile scrierilor mele, ma intorc in timp si-mi rascolesc amintirile. dau astfel existentei mele culori si parfum. Mai vesele sau mai triste acele timpuri retraite sunt percepute altfel, sunt deja sendimentate si le privesc oarecum detasat, din exterior spre interior. Dor altfel. Toate dor altfel dupa un anume timp scurs intre "atunci" si "acum".Greseli toti comitem. Unii chiar repetam la infinit aceleasi greseli de parca suntem repetenti la nefast ca sa nu spun la prostie.Uitam ca acel drum are hartoape care ne-au produs entorse la glezne si continuam sa mergem prin ele chiar si cu picioarele in ghips. De parca am fi imuni la durere sau nu ar fi durerea noastra.Oamenii din jurul meu sunt oameni simpli, oameni normali ai acestor timpuri care-si traiesc existentele anost, as putea spune, fara culoare sau doar in nuante de la alb la negru. Putini vor sa-si depaseasca limitele sau, si mai trist, putini mai viseaza sau se multumesc sa viseze pamantesc de simplu, limitandu-si visele la existenta practica. Nu contesc, fiecare este liberul sau arbitru doar ca astea sunt dorinte si nu vise. Visele au culoare si frumusete.Mici si mari regrete. Asa se strang si cand ajungi intr-o zi sa faci un bilant la ce-ai facut si la ce-ai fi vrut sa faci ajungi sa constati ca te-ai risipit pur si simplu facand chestii care nu-ti sunt de folos. Asta daca ajungi vreodata sa-l faci!