Cred

Se zice ca visele ar fi fapturi miraculoase, prinse intre lumi, care se hranesc cu sentimente si poarta mesaje cu inteles ascuns pentru cei care se afla in cautare de ceva. Relatiile implica timp si energie pentru a trai emotia, dorinta, nevoia de celalalt. Relatia perfecta? Sufletul pereche? Ne chinuie cautarea, aflarea cailor spre perfectiune, spre adevaruri, spre raspunsuri la multitudinea de intrebari ce se nasc si mor in noi in fiecare clipa e existentei noastre. Relatia perfecta poate fi spatiul emotional care in cazul acestei iubiri perfecte, cautate, dorite este ocupat permanent creand un echilibru intre parteneri. Nu cantaresc cat dau fiecare pentru a mentine echilibrul. El se poate mentine doar atata timp cat ambii investesc aceleasi sentimente. Suna sec, rece, distant, neromantat dar cred ca este un adevar, o concluzie personala. Relatiile in care partenerii nu sunt implicati „ rotund”, nu vor rezista trecerii timpului, vicisitudinilor vietii pentru ca, intro zi unul dintre ei se va plictisi sa dea, sa investeasca acele sentimente fara a primi nimic in schimb. Pana la urma sufletul este si ramane pionul principal, cel implicat, cel care stie si-si simte egalul. Undeva, in lumea universului nostru, cand iubim cu adevarat, sufletele noastre stau intrun balansoar strans lipite. De acolo le-au alungat zeii suparati pe perfectiunea care le era ingaduita doar lor. Mult timp balansoarul a ramas gol, scartaind in adierea timpului. Cateodata, in ciuda acelorasi zei, sufletele se mai gasesc pierdute peste veac si se intorc la balansoar strans lipite. E greu de explicat cum stii cand se va fi petrecut asta dar, se petrece si simti ca il ai iar alaturi. Asa cum erati atunci, demult, departe in timp, in primordialul facerii lumii. Cred ca nu toti muritorii au parte de aceasta regasire. De ce? Deschid intrebarea dar nu-i stiu raspunsul asa cum nu stiu raspunsul la multi „ de ce?”. Pe ce baza se face selectia? Multi am vrea sa aflam, sunt raspunsuri care, probabil, iti pun in mana chei cu care poti deschide usi interzise inca noua. Multi insa nici macar nu cred in existenta sufletului pereche. Eu cred. Toata viata am visat, mi-am dorit atingerea lui. Sa crezi si sa ai rabdare in implinirea crezului tau e rasplata, marea rasplata in gasirea caii spre fericire. M-a intrebat o nepotica „ cand stiu ca cel pe care-l iubesc ar fi si sufletul pereche?”. Ehee! Vedeti, ea a sesizat diferenta. Nu toti, cei pe care-i iubim pe parcursul vietii noastre pot fi sufletul pereche. De ce? Pentru ca el este unic, irepetabil. Apare o singura data intr-o viata. Nu m-am priceput sa-i raspund la intrebare i-am spus doar ca daca se afla printre oamenii care se lasa ghidati de simturi il va simti cand apare dar, i-am mai spus ca nu este obligatoriu ca sa si apara deci, sa nu fie dezamagita. Sa iubeasca si sa viseze, sa doreasca. Visul naste dorinta iar omul iubeste dorinta. Visez si eu, de cand mas tiu. Doresc si eu, ca orice om. Nu uit. Nu pot uita. E bine sa retinem din inexorabila scurgere a timpului distanta dintre doua dimineti. Ne luptam cu timpul, uneori suntem cu ocii pe ceas. Sa ne incadram in timp, sa nu se inchida acolo, sa nu intarzii dincolo. Planificam totul cu minutiozitate. Azi fac asta, la anul pe aia, peste doi o casa, peste 10 un copil. Planificam cand facem dragoste, intre doua ocupatii importante asa... sa nu pierdem timpul degeaba. Se duc relatiile, se pierd intimitatile, ne instrainam fara sa simtim iar cand avem putin timp sa observam schimbarea suntem deja doi straini care ocupam acelasi spatiu dar care, traim in timp diferit. Nu am reusit sa aflu daca e vreunul dintre parteneri de vina pentru dezastrul produs. Probabil ca amandoi au partea lor de vina cert este insa ca relatia inceteaza a mai fi o relatie si devine un compromis. Desi uitam mereu orice suprafata are si adancimi cu mult intuneric. Deasupra exista multa lumina, e drept dar uitam de cele mai multe ori asa cum uitam si ca de multe ori clipele pot inchide in ele eternitatea insasi. Cred in multe existente. Nu-mi pot permite sa nu cred, nu pot fi egoista. Nu-mi place sa nu cred ca exista, ca este, ca se poate, ca e bine, ca e frumos, ca e soare, ca iubim, ca visam, ca suntem suflete, ca putem fi buni doar daca VREM sa credem.
iata ceva ce chiar merita citit
http://www.serbans.com/ritmuriinterioare/