IUBIRE DE DANU....11

Azi am bântuit prin oraş vreo 3 ore.Pe jos.Aşa cum îmi place mie!Am obosit fizic dar, m-am odihnit psihic!Am luat decizii importante vis-a vis de viaţa mea.
Îmi doresc să ne putem întâlni.Azi noapte..în lunga noastră discuţie mi-ai zis..”te sărut pe gură”Hahaha!Eu fac asta de multă vreme,doresc asta şi în realitate aşa cum,ciudat dar,te doresc şi pe tine.Vino!Hm!Ce-mi place!M-am trezit din somn Danule!Nu vrei tu să suni şi gata.Când nu vrei,nu vrei.Ţi s-a făcut frică?Nee!Nu cred pentru că te simt şi pe tine prins ca şi mine în capcana pe care singuri ne-o tot ţesem!Eu sunt ceva mai iute,tu,mai molcom.Îţi respect paşii de dans.Un tangou al iubirii pe care învăţam să îl dansăm împreună.Împreună.Sună frumos.
Întreg aşa cum erau oamenii înainte să supere zeii şi să-i alunge din paradisul Olimpului.Hai să-ţi povestesc de copilul meu!Vrei?Daaa!Ştiu că vrei.Îţi plac poveştile mele .
Pe vremea când l-am cunoscut pe tatăl lui eram o domnişoară drăcoasă care râdea,ca şi acum de altfel, numai că atunci ,viaţa nu mă lovise.Am căutat mereu ca în jurul meu să fie o atmosferă plină de zâmbete şi voie bună.Nu mi-a plăcut niciodată tristeţea,ţipetele,încruntările.De tristeţe am avut parte pe termene destul de lungi.În fine.L-am cunoscut la o nuntă.Eu domnişoară de onoare la mireasă,el,cavaler,la mire.Romantic.Ne-am revăzut după câteva zile.Mergeam grăbită spre liceu.Întârziasem la ora de geografie şi mă grăbeam .Mi-a ţinut calea.M-am şi speriat.Când mă grăbesc pun cornul în pământ şi merg repede.Nu mai văd şi nu mai aud nimic în jurul meu!M-am ciocnit de el.M-am speriat şi,mă pregăteam să-l blagoslovesc cu o înjurătură cînd mi-am ridicat capul şi l-am recunoscut pe baiatul care mă c-am enervase la nuntă.Se credea superior şi foarte deştept.Îi mai tăiasem eu din macaroană în noaptea aceeia,dovedindu-i că deşteptăciunea unui om nu are nici-o legătură cu studiile pe care le posedă.Adică ce?Toţi oamenii care nu au studii superioare sunt proşti?Mă rog,l-am mai coborât eu cu picioarele pe pamânt!Poate de aceea mă oprise atunci.Eu nu îl vedeam dacă nu mă oprea!
Bineânţeles că nu m-am mai dus la ore.Mergea.Nu prea trăgeam eu chiulul!Singura materie la care chiuleam era istoria.Aveam un profesor..!Ne dicta toata ora.Ne dureau mâinile scriind şi-apoi,trebuia să învăţăm ca papagalii .Nu admitea să folosim alte cuvinte decât cele spuse de el.Aşa că,împuăcam două note şi,adio istorie,tot trimestrul!Şi când te gândeşti că noi eram seralişti şi eram acolo doar pentru că trebuia să ne completăm studiile!Eu nu..eu vroiam să termin liceul din dorinţa de a merge mai departe la o facultate!
Ne-am îndrăgostit.Îmi aducea fel de fel de nimicuri pe care mă punea să le caut prin toate buzunarele.Era student la Academia Navala.Puţin înfumurat dar..îmi plăcea!Mă aştepta seară de seară când terminam orele şi ne plimbam pe faleză,ne făceam planuri de viitor.
A fost atunci o perioadă din viaţa mea când l-am lăsat pe hoinar să alerge singur prin universul sufletului meu.Paşa îmi acoperea nevoia de singurătate.Eram săraci.Eu lucram undeva,el era student.Viaţa nu era uşoară nici atunci cum nu e nici acum dar,era frumos!
Consider că atunci când există înţelegere,ajutor,iubire,într-un cuplu chiar nu contează starea materială sau studiile pe care le au cei doi.Ei pot evolua!
Iubirea vine să întregească ceva ce deja există dar,dacă nu e ,nu schimbă cu nimic datele problemei.Nu am considerat niciodată că ar fi adevărată chestia cu,”dragostea trece prin stomac”.Dragostea trece prin înţelegere,prin ajutor,prin iubire.
Făceam „blatul” până la Neptun,Saturn.Coboram mereu unde se nimerea,aproape că nu conta.Beam o cafea,ne plimbam,visam,ne sărutam,ne şopteam câte în lună şi stele!Cu ultima maşină ne întorceam acasă pentru ca a doua zi să o luăm de la capăt.În alt loc dar,sub aceleaşi stele.
Atunci?Atunci am fost fericită.O vară întreagă am alergat amândoi mână în mână cu iubirea alături.Prin toamnă abia am considerat amândoi,de comun acord că ar trebui să depăşim faza de sărutări pe sub stele şi să încercăm să dăm un nou sens relaţiei noastre.Hm!Nu a mers aşa cum visasem eu.Poate că nici cum visase el.O mare dezamăgire la început.
Dacă ar fi să mai existe o altă posibilitate de a trece prin această încercare nu aş mai proceda aşa.Nu ne-am priceput să facem ca prima noastră noapte de dragoste să fie ceva ce nu poţi uita niciodată şi de care îţi poţi aminti cu plăcere toată viaţa.Nu am amintiri tocmai plăcute.Nu am uitat pentru că,de fel nu prea uit momentele importante din viaţa mea.Că sunt amintiri plăcute sau nu,ele mi se stochează în memorie şi merg alături de mine în evoluţia mea.Nu le neg!Nici nu aş putea.Ar fi ca şi când mi-aş nega identitatea!
Aşa au început necazurile!Ba chiar am fost acuzată că nu ar fi fost prima mea experienţă.Doare!S-au dus nimicurile de prin buzunare,s-au dus plimbările,s-au dus şoaptele!De ce după ce am pierdut toate astea mi-am dorit un copil nu ştiu.Dar,mi-am dorit un copil.De mulţi ani îmi doream un copil.
Cred că în fiecare fetiţă există instinctul matern.În joaca lor ele sunt mămici pentru păpuşile lor.Ocrotesc.Ajută.Iubesc.Spaţiul feminin e unul aparte şi colorat cu mult roşu.Culoare ce vine din iubire,dăruire,ocrotire.
Cert este că.atunci mi-am dorit un copil.I-am spus lui Paşa de dorinţa mea.Mi-a răspuns sec că,nu e pregătit să devină tată.De ce le-o trebui oamenilor timp de pregătire pentru câte ceva ce pot face şi fără acel timp?
M-am întristat.Ne-am certat.A rămas ca el la exterior,nu suport cearta şi dacă pot aplana un conflict,aplanez chiar dacă asta înseamnă că eu trebuie să las mereu de la mine.Pe ascuns însă m-am dus la doctor.Dorinţa mă rodea.Stiu că nu am procedat corect dar,îmi doream un copil.Eu îl iubeam şi vroiam un copil al nostru.Un copil ca el,blond cu ochii albaştri.Avea chiar şi un nume,nume la care visasem de mulţi ani.Încă de pe vremea când habar nu aveam de dragostea trupească.
A nu se înţelege că eram o ignorantă atunci care încă mai credea că pe copii îi aduce barza şi le dă drumul pe horn?
Mah!Chestia cu,dragostea asta trupească şi cu sexul sunt încă subiecte la care omul mai meditează încă şi sigur va mai medita încă mulţi ani de acum în acolo.Sunt noţiuni diferite pentru unii şi asemănătoare pentru alţii.Unghiurile de vedere ale oamenilor diferă şi vom privi din unghiuri diferite mereu.Adică,dacă mai mulţi oameni privesc o floare,aceiaşi floare fiecare va explica în mod diferit percepţia lui vis-a vis de acea floare.Mă gândeam că ,dacă aş pune cap la cap toate acele percepţii aş putea afla adevărul despre floare.
Aşa ar fi şi cu dragostea şi sexul.Din punctul meu de vedere dragostea este uniunea dintre două suflete care se completează reciproc,care încearcă să dăruiască unul altuia plăcere fără a gândi la cât oferă şi nici nu aşteaptă să primească ceva în schimbul iubirii dăruite.Pur şi simplu,oferă.Sigur va primi dacă persoana cu-i oferă are aceleaşi simţăminte,totul se întoarce .E un fel de bumerang.Se simte.Când iubeşti simţi cu fiecare por al fiinţei tale trupul de lângă tine.Săruţi şi doreşti să dai iubire acelui trup.Nu e frumos?O poveste de dragoste în care trupul este ridicat la rang de altar,văzută prin ochii unei femei sau al unui bărbat şi-ar dori-o oricare dintre noi.
Să revin.Am trişat.Ştiu.Avea tot dreptul să se supere pe mine când i-am zis că sunt însărcinată în 2 luni şi jumătate.Prima dată s-a supărat.A plecat morocănos.A doua zi s-a bucurat.A tot oscilat între a vrea copilul şi a nu-l vrea.Până s-a hotărât să-mi ceară să aleg între el şi copil.De unde i-a venit ideea cu alegerea nu ştiu dar,cred că în mintea lui deja ştia răspunsul meu şi a făcut chestia asta doar aşa,la derută.
E dureros Danule ca,bărbatul pe care tu îl iubeşti,căruia i te-ai dăruit din iubire,cu iubire,să te pună într-o zi să alegi între două iubiri.El,cel cunoscut şi el,cel ce vrei să vină din tine.
Am ales copilul.Era firesc .Îl alesesem încă de când hotărâsem că era timpul să devin mamă.Amândoi cunoşteam răspunsul.Ne-am despărţit fără prea multă ceartă.Am promis că voi face în aşa fel încât decizia mea de a avea copilul să nu îi afecteze cariera de militar.Mi-am ţinut promisiunea.Nu l-am deranjat!
Am aflat că a iubi nu e tot una cu a fi iubit şi că pentru a fi un întreg trebuie să ai aceiaşi construcţie sufletească.Dacă ai o jumătate de măr şi o jumătate de pară ai un întreg de fructe doar dar nu un întreg de acelaşi fel care,să se lipească perfect.
Chiar dacă mi-a fost greu şi extrem de greu,niciodată nu am apelat la el ca tată al copilului meu.A trebuit ,la un moment dat să deschid un dosar de”Încredinţare a minorului spre creştere şi educare”pentru a putea beneficia de alocaţie.Ce urât sună termenele astea legale!
M-am mai văzut cu el când sarcina mea era destul de avansată.Adică,mi se cunoştea şi mie burtica de care eram tare mândră!Seară de seară,chiar dacă eram ruptă de oboseală îi cântam copilului meu,dansam cu el,îi povesteam despre tot ce făceam.Învăţam să-l iubesc şi îl învăţam şi pe el să mă iubească!
Şi ce a făcut atunci când ne-am văzut?Mi-a ţinut o morală de zile mari!Despre cât de greu o să îmi fie mie singură cu un copil!”Copilul”fiind al lui.Nu merita.Îmi venea să mă bat singură despre cât de proastă putusem fi iubind cu atâta intensitate un suflet lipsit de frumuseţe.Totul s-a transformat în dispreţ.L-am gonit şi i-am zis să uite de noi.Eu eram „Noi”si eram foarte mândră de acest „noi”.Oricum existenţa noastră nu îl afecta dar,am zis şi eu aşa,o vorbă.A plecat liniştit parcă considerând că dacă m-a avertizat de greutăţi şi-ar fi făcut datoria.Adică,cu alte cuvinte..”pa şi pusi”!
L-am chemat când am născut să-şi recunoască copilul.Să îi dea numele lui.Am considerat că era dreptul copilului să poarte numele tatălui lui chiar dacă nu avea să îl crească sau să se joace cu el!Nu a obiectat.Născusem la 7 luni.Nu am putut duce sarcina mai departe din cauza unor complicaţii despre care fusesem avertizată încă de la început.Mi-am asumat riscul!