IUBIRE DE DANU 2

Acum îl găsise şi nu ştia ce să facă cu el !
Începuse să îi fie teamă că amânând să-l cheme acesta se va plictisi şi va renunţa şi că el,din bună creştere şi dotat cu sufletul ăla sensibil şi uriaş nu va veni nechemat.Şi ura când dispărea în viaţa reală şi nu mai ştia nimic de el.Îşi închipuia că nu există ,că a fost o simplă farsă jucată de mintea ei,că a crezut că e real dar el nu era decât visul ei,dorinţa ei de a avea un suflet pereche !Era conştientă ca vieţile lor reale se înscriu în alţi parametri.Că trăiau în alte dimensiuni dar,tocmai de aceea îl iubea.El,ca suflet, era asemeni ei,crescut însă în alt mediu.Stilat.Elevat.Plimbat în lumea bună.Ea,în lumea ei simplă,aproape de omul simplu,ţăranul de la sapă,de la coada vacii,cu modul de viaţă ăla simplu.Nestilat.Era doar educată.Se educase în permanenţă.Vroise să fie mai bună,mai…reuşise ea ceva..ceva!Tocmai de aceea îi plăcea..Îl învăţa câte ceva din lumea ei.Vroia să contopească cele două lumi.Să îl înveţe şi altceva decât ce ştia el.Acum era plecat.Era dus în alte dimensiuni alături de realitatea lui.Rămăsese sus,pe Colina lor doar cu braţele şi buzele lui.Le oprise dimineaţa.Înainte de a se sui Danu în avion !El nu ştia !Se amuza teribil când o să afle că nu avea cu ce strânge în braţe realitatea lui.Că acolo,în braţele lui,era locul ei.Locul pe care şi-l câstigase visând la el atâţia ani!Plângând atâţia ani !Nu ştia el asta !Nici nu vroia să îi spună.Poate avea să se sperie de iubirea ei şi nu vroia să dispară iar în vise de domnişoară !
»Când duc iubirea ta cu mine mi se pare că sunt un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari »îi scria Eminescu Veronicăi sau Nicuţă-aşa cum o alinta.Ar fi strigat în gura mare că iubeşte.Că are 45 de ani şi că s-a îndrăgostit de visul ei, transformat în realitate.Acum nu îi mai era frica de simţăminte.La început se speriase că deschisese Danu uşile alea închise în nasul ei cu foarte mulţi ani în urmă.Acum,simţămintele se aşezaseră cuminţi în faţa acelor uşi închise păzindu-le cu străşnicie ca niste câini credincioşi.
-Am citit ceva interesant din Talmud-cartea evreilor.Zice c-am aşa.. :”fi foarte atent să nu faci o femeie să plângă pentru că Dumnezeu îi numără lacrimile!”Aşheaaaa ?Păi eu am plâns,cum zicea cineva,foarte plastic »plânsă până în măduvă şi crucificată de îndoieli grele ! »-da,plânsă mult!O lacrima se zice că ar valora cât o zi de sirena.Eu atunci pot spune că am dat zile foarte multe sirenelor !Nu îmi pare rău.Consider lacrima punctul de plecare în eliberarea de ceva,bun sau rău în existenţa ta