IUBIRE DE DANU....8

Nu i-am spus niciodată unde am fost !Un bun prieten mă invitase la o familie prietenă.Nu am refuzat.Aveam încredere în el.Eram buni prieteni.Pereche la toate petrecerile,sufletul petrecerilor.Dansatori perfecţi.Plasă !Pe la 23,30,stăpâna casei,fiind însărcinată s-a retras şi am rămas singuri în acel apartament cochet,drăguţ aranjat.La început nu am zis nimic.Puţin stânjenită eram.Nu mai rămăsesem niciodată singuri,într-o casă, noaptea ! »Surpriză ! »mi-a zis.Una plăcută.Da,plăcute !Că tot apăreau de peste tot,si mi-am dat seama că el chiar se străduise să facă ceva frumos pentru mine.
Îi cunoşteam familia,dădea des acasă petreceri şi rămăneam de multe ori în casa părinţilor lui.Dormeam cu nepoţica.Avea una drăgută foc căreia îi spuneam mereu poveşti.
Bănuiam că era îndrăgostit de mine dar,mereu îl tratam ca pe un frate mai mic şi probabil nu vroia să strice prietenia.Odată declarate sentimentele,te îndepărtezi de un bărbat atunci când nu vrei să mergi mai departe şi îl eviţi tocmai pentru a nu complica situaţia.Era isteţ şi simţise asta şi de aceea se abţinea de la declaraţii amoroase.Eu eram dintr-o bucată şi mă ştia bine !
Gestul lui din seara aceea mă luase pe nepregătite şi eram curioasă ce avea să urmeze.Aveam încredere în el ca prieten dar nu ca şi bărbat îndrăgostit !Eram totuşi impresionată de gestul lui, de stradania lui în a crea frumosul acela din jurul meu.Până la urmă,sub vraja momentului,înconjurată de lumânari şi petale de trandafiri,am făcut dragoste.
Zâmbesc acum,atunci nu m-am mai gândit la nimic.Pentru prima oară am lăsat viaţa să plutească în jurul meu.Am adormit raţiunea şi am dat drumul simţurilor.
Am făcut dragoste toată noaptea.Prima oară cu adevărat.Prima oară femeie în braţele unui bărbat !
Aveam să simt aceleaşi simţăminte abia după o viaţă de om ,alături de un bărbat pe care îl iubeam cu adevărat şi în a cărui existenţă am crezut toată viaţa şi de aceea l-am aşteptat.Singurul din toată existenţa mea !Să revin însă.Acea este altă poveste şi e bine să nu amestecăm timpurile între ele !
Chiar spre dimineaţă am fost cerută de soţie.M-am gândit mereu că am făcut atunci o mare prostie că l-am refuzat.Zorii se treziseră şi mă trezisem şi eu !Poate că dacă o facea când încă noaptea mai plutea peste noi aş fi acceptat cererea lui aşa,mă trezisem din beţia clipei şi închisesem simţurile dând drumul raţiunii !
Familia lui ,deşi mă iubea nu ar fi fost încântată de gest.El era cavaler,eu aveam un copil !Am zis mereu un lucru verificat de sute de ori în viaţă.. »Dumnezeu îţi oferă şansa să prinzi trenul fericirii şi tu,ca un mare bou,alergi mereu după alt tren ! »
În fine.Să nu mai lungesc.Am plecat împreună.M-a condus acasă.Nu am văzut om mai trist ca el !Abia îşi târâia picioarele.Nici nu a deschis gura.Ştia că dacă refuzasem atunci,pierduse şi altă ocazie nu mai avea !Ştia el ce ştia !
Am ajuns acasă pe seară şi mătuşa-mea disperată mi-a zis că o înebunise la telefon tot întrebând de mine.Noaptea ninsese atât de frumos !Îi tot cerea adresa de la Medgidia să vină după mine.Ea ştia că nu sunt acolo şi îi tot zicea că nu ştie unde anume sunt.Atunci nu erau mobilele astea care te localizează şi-n vârf de munte !
După cum am mai zis în noaptea aceea ninsese atât de frumos !Totul se transformase în alb.Zăbovisem mult în braţele lui Gil,bucurându-mă de clipă.Până la urmă,el trist eu ,resemnată a trebuit să plecăm.Să rupem vraja definitiv.Între noi,din acea noapte nu a mai fost nimic.Nici măcar legătura aia frăţească.Anticipase Gil bine că se vor rupe toate legăturile.Îl evitam.Nu vroiam ca printr-un gest necugetat să îi dau speranţe şi să-i rănesc sufletul.Era sensibil.Ne cunoşteam încă de pe vremea când eram însărcinată.Îmi purtase copilul în cârcă de multe ori jucându-se cu el.Ca să pot să îl culc la prânz îi amenajase un pat într-un atelier.Pe vremea aceea îmi luam copilul cu mine pe şantier.10 ore stătea mititelul cu mine acolo,fiind jucăria tuturor că era frumuşel, blond,cârlionţat şi cu ochii albaştri.
În fine,ca să revin la povestea începută,m-am mutat prin februarie cred,nu mai ţin minte,după faza aia de comă cu amanta.Mai mult o ambiţie.I-am zis lui Gil că mă mărit.M-a rugat să nu o fac.Mi-a zis chiar că o să îmi pară rău.
Cred,acum că, avea mai multă minte decât mine atunci.El vedea problema din exterior.Mă cunoştea bine şi ştia ce vreau şi ce aştept de la o relaţie.
Am mers din greşeală în greşeală.Mi-am lăsat serviciul.Târziu am auzit o vorbă înţeleaptă rostită de o ţărancă deşteaptă,”Femeia care stă acasă e pe jumătate proastă”Este adevărat.
Nu trebuie să renunţi la viaţa ta,la ocupaţiile tale de dinainte doar de dragul de a sta acasă şi a te îngriji de casă,copii,soţ.Femeile sunt altfel construite încât să facă faţă cu succes tuturor acestor treburi putând să-şi păstreze serviciul.E adevărat,solicitarea este mai mare dar,independenţa financiară este un bun câştigat şi o păstrează în cotidian.Nu o izolează de societate.
Cred că am făcut numai tâmpenii în viaţă,încăpăţânându-mă să merg mai departe pe un drum pe care erau atâte gropi şi care mă făcea nefericită dar,mergeam înainte.Sperând că,poate totul va căpăta alt sens când mă voi maturiza.Poate nu am reuşit eu să mă maturizez!
Cu Gil m-am revăzut după vreo 4 ani,după Revoluţie.Era prin Italia cu handbalul lui.Nu l-am mai văzut de atunci.Mi-ar place însă să-l ştiu fericit,iubit.Era un băiat de toată isprava!Merită să fie fericit!
Aşa m-am maritat.Vroiai să şti.Acum ţi-am povestit.C-am multe îţi povestesc eu ţie!Acum,de ce nu suni?Nu ştiu nimic de tine de 3 zile.Urăsc când este aşa!Nu sunt supărată.Nu am nici măcar acest drept.Să mă supăr.În fond şi la urma urmei eu sunt doar o femeie care-şi spune povestea de Şeherezadă şi tu,o nălucă care ascultă.Ardelean tăcut!Dar îmi spui atât de frumos,”Ileancă..Ileancă”că îţi iert totul!Asta e!Vezi?Şi-acum îmi e dor de tine,de vocea ta.Constat pe zi ce trece că îmi e dor de tine întreg,şi-aş vrea să vii aici să mă cuibăresc de-adevăratelea în braţele tale.N-am mai făcut asta de-o veşnicie!
Nee!Să nu mă apuc acum să-ţi zic că aş vrea să mă şi săruţi?Ai râde de mine.Lasă,păstrez asta pentru mine,ca un secret al meu,o dorinţă pe care,poate,într-o zi o voi putea împlini cu ajutorul tău.Ce ruşinos!Sunt o aşa pupacioasă!Mh!Aş îndrăzni să spun că mi-aş pierde o noapte întrează cu tine doar sărutându-ne.Să mă satur şi poate nici atunci!
Mah!Spun tâmpenii!Cine ştie pe unde umbli tu acum?Ziceai cândva că nu există nimeni în viaţa ta?Poate că există.Nu neaparat să existe iubirea.Poate ea nu există dar,fiecare suntem angajaţi în câte-o relaţie care,nu aduce nimic bun în drumul nostru spre înainte dar,este şi avem obligaţii.Nu cred că eşti fericit şi nici nu cred că eşti mulţumit.Am dreptate?Eu zic că am şi dacă am,am!
Poate ai să suni?Eu aştept!Aş vrea să-ţi aduc doar puţină fericire în viaţa asta,ocupată a ta!De fapt, să ne aducem puţină fericire în vieţile noastre triste şi prea fără iubire.Doar puţin!Am depaşit faza când mă speriau simţămintele.Sunt pregătită pentru tine!Nu ştiu ce va fi după şi ,sincer,nici măcar nu îmi pasă!
O să mă suni sau ne întâlnim luni la taste?Îmi e dor de vocea ta!Ce vreau să fac cu viaţa mea?Cred că vreau să fur puţină fericire.Mi-o poţi da tu?Daaa!Un mesaj!Hm!Nu poţi vorbi!Bine că eşti sănătos.Îmi ajunge şi atât!Lăsăm pe altădată.Noapte bună!Te sărut!
Da.Am vorbit la telefon.M-ai sunat când ţi-am trimis mesajul.Hihihi!Încerc să fiu veselă dar,nu prea îmi iese.Sunt tristă.Am luat o decizie.Totuşi ar trebui să fiu mai relaxată.Mah!Nu e aşa!E greu să mă rup de tot ce mi-a aparţinut şi-am muncit.Deizia e luată în mintea mea şi ştiu sigur că o voi pune în practică.Simt că am ajuns la capătul puterilor Danule!Nu pot să mai investesc nervi în căsnicia asta!Dacă nu mă încăpăţânam să o păstrez atâţia ani!Am luptat pentru ea.Sunt o familistă.Îmi place siguranţa.Casa plină cu toţi pe lângă mine.Îmi place să organizez mese cu fel de fel de bunătăţi!Să-i privesc pe toţi cum gustă cu plăcere şi surprindere din toate grozăviile alea aşezate frumos pe platouri!Îmi place să fac cadouri prietenilor.Câte ceva din ce ştiu că îşi doresc!