UITARI

Uitări

În mintea mea bolnăvicioasă,oarecum,de-atâta încredere în oameni,tot găsesc motivaţii peste motivaţii la toate acţiunile lor,bune sau rele,la toate gândurile lor,sănătoase sau mai puţin sănătoase.Le acord circumstanţe atenuante tuturor şi încerc să mă pun în locul lor atunci când fac un gest sau emit un gând exprimat prin cuvinte. E cel mai greu a încerca să te strecori în mintea altuia şi să acţionezi ca el,nu ca tine spre a afla apoi,motivaţia gestului. Şi cei mai mari criminali au fost copii şi-au supt la sân de mamă,legănaţi de braţele ei.Pe undeva,trebuie să mai fi rămas ceva din acea căldură dăruită atunci de inima ei de mamă. N-ar trebui să judecăm la extreme pe nimeni şi cu atât mai rău să condamnăm sau să punem etichete cu preţ,ca la piaţă. E drept că normele U.E. le impun şi mai trebuie să conţonă şi date sigure şi totale despre produsul expus dar....să nu confundăm "marfa cu ambalajul" cum se spune. Etichetezi vei fi etichetat! Punând un preţ pe acţiunile oamenilor ţi se va pune un preţ şi ţie pe acţiunile tale şi,cred că toată lumea iese în pierdere! Câteodată faci un gest necontrolat sau,spui o vorbă negândită,dai aşa....cu piatra în baltă şi dacă cel stropit se băşică,vei primi un calificativ prost.Pe cel stropit îl indispune iar tu,te vei simţi ofensat. Parcă,mintea asta bolnăvicioasă de prea multă încredere în oameni,crede că asta se numeşte TOLERANŢĂ,nu? Da!Parcă aşa ceva. Uităm.Uneori cu bună ştiinţă,alteori intenţionat,alteori facem pe "niznaiu",să testăm reacţiile celor din jur.La ce anume,Dumnezeu ştie că ,pe mine testările mă transformă parcă în ceva ciudat care,musai trebuie băgat sub microscop şi studiat! Ce e foarte prost,dar,zic eu,meritat este că,tot prefacându-ne că uităm câte ceva,mintea noastră se blochează şi chiar uităm. Aşa se face că,de-a lungul istoriei omenirii,că asta e boală veche... am uitat să trăim frumos,în pace şi armonie până şi cu noi înşine. Aşa se face că am uitat să iubim necondiţionat şi frumos şi urât pentru că,nu-i aşa,toţi avem suflete? Aşa se face că am uitat că toţi avem aceste suflete şi le călcăm cu bocancii nepăsării noastre. Aşa se face că am uitat că nu trebzuie să ne jignim pentru că,la urma urmei,toţi facem parte din aceiaşi specie şi rasă. Cum îi zicea?A!Homo sapiens?Sau homo,homo sapiens?Na,că mintea mea bolnăvicioasă iar îmi joacă feste! Va trebui să inventăm un medicament pentru uitările noastre şi un altul pentru nepăsări.Va trebui să învăţăm să mergem,drept,să avem coloană vertebrală şi eu am încredere că vom reuşi. A naibi,minte bolnăvicioasă cum are ea încredere în oameni! O săptămână viitoare fără uitări vă doresc sau,măcar,cu aduceri aminte! Vă pup cu aceiaşi minte bolnăvicioasă care are încredere în oameni,ca mine,ca voi,ca noi toţi.