Scularea

Mah!Am vrut să arunc cu păpucul,în dimineaţa asta în ăl orologiu care bip-uia dă zor.Pleoşc,nu era acolo,lângă pat,în locul unde seara,când mă sui în pat,cuminte şi ordonată îi las,frumos aşezaţi,unul lângă altul,bot în bot să se pupe!Pace să dau de ei!Pipăiam cu mâna ţinând ochii închişi. Nu vroiam să mă trezesc şi pace!Spang!Aoleo.şi..ăl ceas bip-uia de mama focului! Nu mă grăbeam în dimineaţa asta şi leneveala în aşternuturile calde era o binefacere pentru sufletul meu obosit. Nu.Vroiam să rămân în continuare în căldura unui vis! Se făcea.....Eheee!Câte nu se fac în lumea asta! Am citit undeva,în cărţile ălor dăştepţi că,trăbă musai,când te trezeşti să te întinzi,să te suceşti şi răsuceşti în pat,ca pisica.Abia după aceea să cobori din pat,asta dacă,între timp,nu ţi-a umflat careva scara să te oblige să sari! Aşa îţi rupi ale oase! Majoritatea ne sculăm brusc şi,buimaci intrăm în viaţă neavând timp să savurăm trezirea! Cu ochii cârpiţi ne târşâim prin ea şi facem numai tâmpenii! Ne învăţăm lecţia mult mai târziu şi-atunci,cei pofticioşi de o nouă încercare,ne suim iar în pat şi ne alintăm şi întindem în aşternuturile calde,păstrând visele în suflet abia după aceea,coborâm. No!Cre' că-l las în plata Domnului de ceas,să sune pân' i-or sta bateriile,că...nu mă dau jooos dă nici-o culoare! Mţ!Înapoi la vise! Da....tot o să fac o şmecherie. O să dau fuga,fuguţa să-mi fac o stacană mare de capucinno şi,ţuşti repejor înapoi în pat!Azi vreau să mă răsfăţ. Sunt fericită că m-am trezit,că zâmbesc vieţii,că mai pot să construiesc vise,că mi-e dor! Dor de iubire,dor de plimbări prin parc,dor de soare,de flori,de arome şi miresme,dor de viaţă!
"Fă-te suflete copil
Şi strecoară-te tiptil
În porumb,cu moţ şi ciucur
Ca să poţi să te mai bucuri!"