AMINTIRE

Cu foarte mulţi ani în urmă...mă aflam acasă la părinţii în vacanţă...cum ea se termină întotdeauna foarte repede şi atunci s-a terminat...parcă prea repede şi a trebuit să plec.Normal şi firesc...Pe vremea aceea existau prea puţine maşini aşa că...ne limitam la a circula cu CFR-ul ! Azi...nu se mai încumeta aproape nimeni...revin..deci...m-am suit în tren...era noapte...compartiment full.Am aţipit visând la ale adolescenţei ..,la parfumul teilor şi al castanilor de pe bulevardul principal al urbei mele natale..,.la umbra unui baiat!La ce nu visezi când ai 17 ani?.Am uitat să vă zic că era iarnă...una geroasă..în compartiment...friiig...ca şi acum!M-am făcut ghemotoc pe scaunul meu şi am aţipit.Precum ziceam mai devreme...m-am trezit ...cred că prin...Craiova...Olteni mulţi...cu paporniţe...gălăgioşi...nevoie mare!În fine...trenul s-a pus în mişcare...oltenii îşi găsiseră locurile şi se potoliseră...gara rămăsese undeva în urmă,să mă întorc la oile mele! Când îmi arunc ochii pe geamul de pe hol...pe el ...îngheţat fiind, cineva zgârâiase cu degetul..."VIS".Atat!Am exclamat surprinsă...şi am arătat cu degetul...deşi nu este frumos!O voce din semiîntunericul compartimentului mi-a răspuns:"-Ştiam că doar tu ai să vezi!"M-am uitat în direcţia vocii şi am zărit un baiat îmbrăcat în uniformă...de fapt uitându-mă mai bine erau doi băieţi acolo..Am zâmbit şi nu am zis nimic...ştii.. chestia aia zisă de mama...să nu vorbeşti cu oameni necunoscuţi...bla...bla...bla!.În ţăcănitul roţilor am ajuns în Bucureşti...Acolo eu trebuia să schimb trenul şi să iau altul spre Constanţa.Am coborât grăbită...Mereu mă temeam de forfoteala din gara de nord...de altfel...nu îmi place Bucureştiul!Prea aglomerat.,prea mulţi şmecheri..pentru gustul meu.Poate că,noi,provincialii,crescuţi în orăşele mici şi cochete,suntem obişnuiţi cu altă atmosferă,cu alt mod de a gândi.Eu,dacă ieşeam pe "strasse",aşa îi ziceam străzii mari,principala stradă din centru,ca să mă plimb câteva ore,vedeam aceleaşi feţe.Salutam aceiaşi oameni.Toată lumea se cunoaşte cu toată lumea!Poate de aceea Bucureştiul mă speria mereu.Era şi frig,îmi era şi somn ,ştiam că la casa de bilete e aglomeraţie,nu aveam decât vreo 15 minute la dispoziţie,daca îl pierdeam pe ăla,trebuia să stau în gară două ore pentru altă legatură!La coadă..cineva m-a atins pe umăr.Am întors spatele speriată .Un băiat în uniformă îmi întinse un bileţel,salută politicos şi plecă,probabil se grabea şi el ca şi mine să prindă vreo legştură.Am strecurat bileţelul în buzunarul paltonului şi mi-am văzut de treabă.Am uitat complet de bileţel.Când am ajuns acasă,spre dimineaţă eram ruptă de oboseală,mi-am făcut repede un duş şi am vrut să imi continui somnul,omeneşte de data asta,într-un pat,la caldură,sub o plapumă dar...mare belea...soru-mea!Contrar obiceiurilor ei de a se trezi la amiază,făcuse deja ochişori şi mă aştepta veselă ca un cintezoi, să ii dau veşti de acasă.Cu soră- mea,Luminiţa,e altă poveste,o voi spune altadată.,să continui.Deci,stătea turceşte în mijlocul patului cu o faţă de căţel plouat,mai dormi drăgălaşa...dacă poţi!Trebuia să iî dau raportul ca să scap ,altfel, asta nu mă lăsa să dorm nici-o clipă!I-am povestit de pe acasă,ce mi-a venit în minte la ora aia şi cât să o potolesc pe "ştirista"mea şi m-am trântit cu nasul în perină!Vise taică,vise!Cred că au fost c-am scurte sau aşa mi s-au părut mie că,zgâtioasa de soru-mea m-a trezit,c-am brutal ,ce-i drept,fluturându-mi pe sub nas un bileţel.Abia atunci mi-am amintit de băiatul din tren,de gară,de bileţel.Am tras-o de urechi pentru prostul obicei pe care îl avea de a mă scormoni prin buzunare şi i-am povestit de păţanie.Nu vroia să îmi dea hartiuţa,până la urmă,am păcalit-o eu cumva şi i-am luat bileţelul.De acum eram şi eu curioasă să văd ce scria în el."Mă cheamă Tavişsunt elev la aviatie în Brasov"urma adresa şi mă ruga să îi scriu.Nimic nou sub soare,.am zis!Soră-mea mă tot îndemna să scriu,să nu las băiatul fără răspuns,că, acolo,în unitate...bla...bla...bla.De gura ei am scris o scrisoare,asta după ..cred că deja o lunăAm primit repede răspuns şi aşa a început o corespondenţă fructuoasă între noi.Scria frumos.Îmi povestea de tot ce făcea acolo.Era la antiaeriană.Î plăceau elicopterele.Mă răpea mereu,mă ducea în castele,eram prinţesă...Mai am pe undeva toată corespondenţa asta!Erau chestii tare drăguţe!Aşteptam scrisorile lui,îi scriam si eu.Din păcate,a trebuit să plec din Constanta şi să mă întorc acasă să îmi continui şcoala la seral.Conjuncturile vieţii!Însă,cum se zice,tot răul spre bine.Chiar şi aşa,tot prima eram în clasă şi reuşeam să mă împart foarte bine între şcoală,teatru şi Şcoala Populară de Artă,secţia regie-actorie.Jucam teatru deja.Conu,un nene bătrân,metodist ,m-a luat sub aripa lui şi am învăţat butaforie(tehnica de a face măşti pe lut din hârtie de ziar şi cârpe,lipite cu aracet.Le coceam în cuptorul de la aragaz şi apoi le pictam).Tavi îmi scria cred că zilnic.Ştiam tot ce făcea!Îmi plăcea,am mai spus,scria frumos.Deschidea în mine taine neştiute.M-a învăţat să visez mai mult decât o făceam eu pentru că acum vizualizam visul.Mă purta pe căi de mistere.Cred că de atunci am rămas şi cu patima scrisului şi îmi plac misterele!Mă fac să îmi doresc să le descifrez.Şi uita aşa...a venit şi vacanţa următoare.Într-o scrisoare mă anunţa că soseşte acasă şi îmi dădea întalnire la statuia lui Decebal la ora 16.M-a apucat frica.Era prima întalnire!Ruşinos pentru zilele astea ar zice fetele dar,atunci erau alte vremuri şi alte moravuri,deh!Aveam 18 ani,nu mă întâlnisem niciodată oficial cu un baiat,decât cu cei din gaşcă dar,nu în particular.Aveam emoţii mari cât roata carului!Îl cunoşteam doar din scris,chipul lui nu mi-l aminteam deloc!E plăcut să te aşezi la masă,să iei o coală albă şi să-ţi aşterni pe ea cuvintele care vor pleca spre altă persoană atâta timp cât totul se rezumă la asta !E ok dar, să îl şi vezi,să îl atingi?E la fel ca şi pe calculator.Stai în faţa ecranului şi vorbeşti ,nici tu nu şti cu cine,nici cum arată,nici ce gândeşte!Laşi să se vadă cât vrei,să se ştie cât vrei,bagi citate la greu,când nu şti ce să spui,furi versuri de pe unde poţi..toţi suntem deştepţi!Până la proba contrarie...cine ne verifică,suntem ce vrem,şi...musai toţi deştepţi şi buni,că doar nu suntem proşti să ne apucă să ne ţâpăm defectele,no?Realitatea e palidă.dar cine stă să verifice!Şi a venit ziua de care îmi era cel mai frică,prima întalnire.Cred că totul,într-o relaţie depinde de prima întalnire.Ea generează evenimentele următoare .Ghidată după ea,mergi înainte sau,te opreşti.M-am dus şi eu la acea întâlnire toată numai teamă!E o mare diferenţă în a cunoaşte un om prin ce lasă el să se cunoască din el şi ce este realitate.De aici şi teama,şi multele întrebăriacă nu mă place?Dacă nu îl plac?Deşi pare ideal pentru mine,dacă nu este aşa cum a scris?Şi tot aşa până simţi că te i-a cu ameţeala şi îţi vine să dai bir cu fugiţii!Nu am fugit,sunt o curajoasă!Viaţa a dovedit-o de multe ori de atunci!M-am postat lângă statuie mai devreme decât trebuia,nici nu mai ştiu de ce am plecat aşa devreme de acasă!Şi?L-am cunoscu de departe,avea un mers,aşa cum îmi spusese,până aici totul era ok.S-a apropiat de mine,el mă cunoştea din acea noapte din tren.Avantaj el!În tot acest timp avusese acest avantaj,ştia cum arăt!E o mare diferenţă între a cunoaşte un om,fizic vorbind,şi a-l cunoaşte din impresii din ce vrea el să lase de văzut.Asta gândeam atunci,acum ,consider că poţi cunoaşte un om fără să îl vezi doar dacă te ghidezi şi te încrezi în simţuri şi dacă asculţi inima.Tinereţea însă nu stă să aprofundeze,ea se bucură de ce vede şi simte vis a vis de ce este real şi imediat!Da..cum spuneam...Tavi venea repede,cu mersul legănat.Militar de carierăCunoşteam mersul unui militar de carieră de la unchiul meu.Dumnezeu să-l odihnească!El era atunci plutonier major.Acelaşi mers,drept,ţanţoş!Deci...m-am strâns,sufleteşte vorbind când s-a apropiat.Toată viaţa m-am ghidat după prima impresie.Nu ştiu de ce a fost mereu cuibărită în mine dorinţa asta?Chiar dacă nu de fiecare dată am ţinut cont de ea dar,a fost mereu ,am păstrat-o!Şi acum,nu era una tocmai plăcută!Pentru câtă teamă adunasem în mine...mi-am zis totuşi că.mă înşel!Proastă afacere,chiar dacă eram tânără şi fără experienţă,cum s-ar zice, nu m-am înşelat!Mi-am zis ,după această experienţă că mereu voi ţine cont de prima impresie,că voi continua să cred în prima impresie!Mi-a vorbit tot timpul ,cât ne-am plimbat doar despre elicopterele Aluette...cât de...ce bune...cum se trage cu tunul....Unde era romantismul din scrisorile lui..oare?Unde era Tavi..visătorul?Unde era omul care mă răpise de atâtea ori şi îmi arătase partea frumoasă a vieţii?Aiureli,numai aiureli!A rămas stabilit să ne întâlnim şi a doua zi.Am acceptat şi m-am bucurat că am scăpat fără...cum ziceau prietenele mele...sărutul de noapte bună...şi alte câteva chestii aproape ca un ritual care se petrecea când te aducea băiatul seara acasă după plimbare,film,sau îngheţată !Nu mă sărutase nici-un băiat şi nici nu aveam de gând să-l las pe el să facă asta prima oară!Eram total dezamagită,hotărâtă să-i arunc toate scrisorile şi să şterg acest capitol din existenţa mea.Nu ştiu totuşi de ce nu le-amaruncat,poate vroiam să-mi fie învăţare de minte?.Oricum ,m-am hotărât să mă răzbun.Ştiu...răzbunarea...arma prostului dar,.merita o lecţie!Trebuia să fac ceva.Mi-am adus aminte de un vecin care mă simpatiza şi care mă invitase săracu de el de nu mai ştiu câte ori la cofetărie!Se pare că era ziua lui norocoasă.Am acceptat.şi i-am zis să mă aştepte la Statuie la ora 16.Atunci trebuia să vină şi Tavi.Au venit amândoi din direcţii diferite,punctul comun,eu.Stăteam pe bancă şi îi aşteptam să se apropie,să se întâlnească,să le fac cunoştiinţă! Răutăcioasă...nu-i aşa?Păi,scuză îmi era vârsta.Şi cred că a fost singura dată când am adoptat o atitudine răutăcioasă de rănire a unui om!Nu mi-a plăcut nimic din ce am simţit atunci!Dar atunci,trebuia să fiu!Doi ani crezusem cu tarie că el ar trebui să fie...el...marele EL din viaţa mea!Visasem împreună,plecasem împreună în călătorii imaginare.Nu mersesem cu imaginaţia mai departe,nu ştiam atunci ce înseamnă mai departe într-o relaţie,nici măcar nu o consideram o relaţie ci doar o prietenie,nu puteam spune că eram îndrăgostită de el.Nu,nu eram.Era însă un punct de plecare pentru o iubire pe care întotdeauna am visat-o mare şi ...totală.Îmi plăcea să-mi imaginez că el ar fi acea iubire,sau ce credeam eu că este ..o mare iubire!Şi-acum,demola el totul dintr-o întâlnire!Nu era frumos din partea lui să facă aşa ceva ..."celei mai mari visătoare din S-E.Europei"!Aşa cum îmi spunea.Si?Nu merita asta o răzbunare?Ba...merita şi încă cu prisosinţă aşa că....pregătisem eu una...ţuţ!S-au apropiat...cum ziceam veneau din direcţii diferite şi s-au tot apropiat până s-au oprit amândoi în faţa mea.M-am ridicat uşurel şi le-am făcut cunoştiinţă!Acu'săracu vecinu...el a c-am picat ca musca în lapte...da...asta e viaţa!Uneori mai sacrifici câte-un pion pentru a da mat!Să nu face-ţi asta!Nu e frumos,v-am zis aveam 18 ani!El a fost pionul sacrificat.N-a vorbit cu mine mult timp da...i-a trecut..până la urmă!Şi,colac peste pupăză,s-a îndrăgostit de sora-mea!C-am oscila băiatu'...no!Aşa se face că eu am oprit şirul scrisorilor..Severin-Brasov.A mai scris vre-o două în care încerca să îmi explice că,mă pusese la încercare!Ce încercare a vrut să facă cu experimentul ăsta şi pentru ce, nu am ştiut nici atunci cum nu ştiu nici acum!De altfel nici nu prea mi-am mai bătut capul!S-a terminat vacanţa şi- am plecat înapoi la Constanţa.Reuşisem să mă mut cu şcoala dar pierdusem contactul cu lumea fascinantă a teatrului.Iar carte,iar teze,urmau examene.Iubirea era trecută undeva pe planul doi şi, vroiam să o las acolo o vreme!Cum am trezit eu iubirea?Ehe...asta e altă poveste pe care poate,dacă sunteţi cuminţi...am să vi-o spun altădată!Hai şi să ne auzim cu bine!