Micile si marile regrete

Am avut o revelatie in dimineata asta pe cand ma machiam referitor la zilele pierdute din viata mea. Le tot numesc "experiente" dar, in fond sunt risipiri pentu ca, in timpul lor as fi putut face ceea ce-mi placea si nu ce am facut doar pentru ca unul sau altul din imediata mea apropiere au dorit iar eu, pentru a-mi pastra armonia, sa-i zic asa, am executat. Sa se simta omu`bine!M-am amagit singura, pana la urma, trista constatare mai ales dimineata cand te trezesti din somn si trebuie sa dai piept cu ziua intr-un mod mai optimist...ca sa-ti mearga bine.Este adevarat ca acumulezi oarece invataminte dar, iar constat ( ce trist!), ca nu-mi folosesc acum la nimic. In segmentul de viata pe care-l traiesc acum tot ce-am acumulat este... vanare de vant. Pur poetic frate!Se cheama ca am invatat degeaba? Ca timpul cat am invatat este timp pierdut si ca as fi putut sa invat altceva, ceva care m-ar fi ajutat sa-mi realizez visele si nu doar sa-mi umplu zilele?Continui sa ma machiez si oglinda imi arata acum o femeie sigura pe ea, puternica, o femeie care are puterea sa surada trecutului. Am doar mici si mari regrete.Cred ca urmam un drum sau un altul pana la o anume rascruce unde trebuie s-o luam in alta directie total opusa celei cu care eram invatati si sa constatam ca ne simtim mai bine, ca ne prieste aerul respirat in alt peisaj.Micile regrete?Le strangem destule intr-o viata dar sunt regrete pe care le trecem cu vederea, ne intristam pe moment dar le ignoram, se poate si fara ele. Sunt regrete care nu ne schimba viata intr-un fel important. Nu au o semnificatie anume ci doar... ceva de genul... as fi putut merge in parc, sau... as fi putut sa-l ajut pe vecinul, sunt o sumedenie de mici regrete irelevante.Marile regrete?Se pot chema dureri pentru ca sunt pasi importanti pe care am fi putut sa-i facem dar nu i-am facut dintr-un motiv sau altul si-am trait cum nu ne-am dorit. Ne dor marile regrete.Ma intreb...oare viata ni se compune din micile si marile regrete? Se poate spune si-asa.Revin la trista mea constatare din dimineata asta. Cred ca majoritatea oamenilor se risipesc in "experiente" care nu le sunt de folos. Si ma intreb de ce?Ma gandesc ca de multe ori traim o viata care nu ne place dar suntem atat de comozi incat nu facem nimic sa schimbam ceva.Privesc la oamenii din jurul meu, la cei cu care intru zilnic in contact, pe cei care ii ascult povestind secvente din zilele lor, din serile lor. Mereu aceleasi chestii. De prea putine ori se petrec lucruri noi in existenta anosta, rutinata.Cum sa nu te plictisesti?Si existenta mea este oarecum liniara, diferenta este data din iubirea mea de cuvinte. Eu scriu si traiesc starile scrierilor mele, ma intorc in timp si-mi rascolesc amintirile. dau astfel existentei mele culori si parfum. Mai vesele sau mai triste acele timpuri retraite sunt percepute altfel, sunt deja sendimentate si le privesc oarecum detasat, din exterior spre interior. Dor altfel. Toate dor altfel dupa un anume timp scurs intre "atunci" si "acum".Greseli toti comitem. Unii chiar repetam la infinit aceleasi greseli de parca suntem repetenti la nefast ca sa nu spun la prostie.Uitam ca acel drum are hartoape care ne-au produs entorse la glezne si continuam sa mergem prin ele chiar si cu picioarele in ghips. De parca am fi imuni la durere sau nu ar fi durerea noastra.Oamenii din jurul meu sunt oameni simpli, oameni normali ai acestor timpuri care-si traiesc existentele anost, as putea spune, fara culoare sau doar in nuante de la alb la negru. Putini vor sa-si depaseasca limitele sau, si mai trist, putini mai viseaza sau se multumesc sa viseze pamantesc de simplu, limitandu-si visele la existenta practica. Nu contesc, fiecare este liberul sau arbitru doar ca astea sunt dorinte si nu vise. Visele au culoare si frumusete.Mici si mari regrete. Asa se strang si cand ajungi intr-o zi sa faci un bilant la ce-ai facut si la ce-ai fi vrut sa faci ajungi sa constati ca te-ai risipit pur si simplu facand chestii care nu-ti sunt de folos. Asta daca ajungi vreodata sa-l faci!