Micile regrete, marile regrete- 2

Pornind de la tema pe care mi-am permis ieri s-o dezbat aşa cum m-am priceput, mă rog...am încercat s-o dezbat, subiectul fiind vast şi cu mare adâncime se cade să vin cu completările de rigoare. Iar cu câte mă pricep pentru că fiecare privim dintr-un anumit unghi şi întotdeauna prin prisma experienţelor noastre de viaţă că aşa-i corect...să vorbeşti în numele tău! Şi vin acum şi spun că viaţa între micile şi marile regrete este plină de toată gama de sentimente frumoase, triste, dureroase, de împlinire, de fericire, de iubire, care fac deliciul traiului nostru zilnic. Să nu se creadă Doamne fereşte că sunt plină de regrete precum capra lu` tant` Caterina, de râie. E adevărat că ele se adună vrei nu vrei, aproape că nu faci nimic intenţionat pentru asta dar se adună într-o viaţă. Totul este să-ţi scoţi optimismul la înaintare şi să încerci să umpli distanţa dintre ele, să faci un...hocus pocus pentru a exista între cei doi poli mici şi mari împliniri, mici şi mari eşecuri, mici şi mari iubiri, mici şi mari bucurii, stări de agonie şi extaz, clipe de fericire, sentimente. Toate sunt sentimente, ca şi regretele, pe care învăţam singuri să le descoperim şi învăţăm singuri să coexistăm alături de ele, trăindu-le mai intens sau mai puţin intens, fiecare după cum adună experienţele proprii de viaţă. Acele "experienţe" care pot fi nu doar răvăşitoare înspre rău ci şi răvăşitoare înspre bine. Ne compunem într-un fel existenţa fiecare dispunând de bagajul genetic cu care am fost înzestraţi. Funcţionăm diferit deşi suntem asemănători. Sentimentele sunt la fel, cel puţin aşa ar trebui dar intensităţile sunt altele şi, în funcţie de acumulările pe care reuşim să le adunăm privim din unghiuri diferite multitudinea de aspecte de care ne lovim în existenţa noastră. Adevărul este că suntem greu de descifrat uneori şi pentru noi înşine şi tot facem gesturi pe care nici măcar nu bănuim că le ştim. Poate nu le ştim sau poate da. Poate sunt o retrăire a lor din alt timp şi care au stat în noi în stare latentă pândind clipa să erupă. Nu înveţi nicăieri să-ţi trăieşti viaţa. O înveţi singur zi de zi! Calitatea este dată însă de gradul de cultură, să zicem deşi...nu este o regula ca cel ce adună învaăţătură prin şcoli să trăiască mai bine sentimental. Sentimentul există în noi indiferent de asta. Poţi fi alcătuit urât sau delicat în exprimarea lor.