Curaj

Intr-o lume relativa suntem ca niste biete semne de intrebare, cocosati de prea multele probleme ale cotidianului, de prea multa prostie si naivitate, de prea multa comoditate. Exista atatea "greutati" inutile pe care le caram in spinare constient sau nu uneori doar din inertie.De ce incercam sa calcam peste dreptatea asta atat de fragila de altfel, nu stiu si aproape ca nu-mi mai bat capul sa aflu pentru ca oricum raman tot a semn de intrebare? De ce nu putem evalua situatiile la justa lor valoare si sa dam fiecaruia ce si cat merita fara a cantari intai ce ne ramane noua...adica partea leului?Cautam intr-un timp sa ma consolez cu imaginea mea de resemnata. Chiar am fost o resemnata a vietii, ca multe alte femei, mereu dependente de cei de langa ele, cu frica la ziua de maine, de clipa cand aceia s-ar fi saturat de ele si-ar fi existat posibilitatea de a fi " disponibilizate". Exista mereu groaza pentru acea zi. Am trait si eu o frica asemanatoare si nu doar ca n-as mai fi fost folositoare ci ca as fi devenit de-a dreptul incomoda. Si pentru frica mea ma simteam prost de parca tot eu as fi fost vinovata de ceva.Exista atatea femei care traiesc aceste frici si care se " impaca" cu viata lor pentru ca alta nu stiu sa existe, pentru ca alta nu vad in jurul lor iar pentru cele cateva care traiesc altfel decat ele au fost " manipulate" sa creada ca ar fi " imorale" luand atitudine. " I-a mai taci femeie, ce stii tu!"- chiar asa, ce stie ea decat sa fie acolo cand este nevoie de ea fara a fi incomoda si a pune intrebari inutile de altfel. Oricum nimeni nu-i raspunde la ele.Uneori insa, vine o zi, nu cea in care esti disponibilizata cand tot punandu-ti acele intrebari ajungi sa intrevezi si oarece raspunsuri la ele si-atunci afli ca, cele care traiesc altfel decat tine, nu-s imorale ci doar femei care au atitudine, cele care traiesc vertical. Realizezi ca raspunsul adevarat fusese in subconstientul tau, probabil captiv ca un gand nerostit care s-a vrut eliberat.Am devenit intr-o zi independenta. Ma simt extraordinar de bine cu toate ca verticalitatea doare dupa ce ani de zile ai stat cocosat.Problema insa abia acum incepe. Atitudinea femeii eliberate deranjeaza, verticalitatea ei este pusa in cumpana si incepe sa fie acuzata.Obligatoriu, cap de acuzare, este un el care trebuie sa fie pe undeva pentru a sustine acea verticalitate, un el pe post de "corset" pesemne altfel femeia nu s-ar ridica nici in ruptul capului din proprie initiativa si-ar continua sa stea cuminte asa cocosata, supusa si gata sa slujeasca pe cel de langa ea ca, doar asta-i e menirea, nu?Ma doare atitudinea unor " barbati", pun in ghilimele si e justa aprecierea, vis a vis de optiunea femeilor de a pune capat ele si nu ei, unei casnicii ajunse in faza finala cand nu mai exista placerea trairii in doi ci doar placerea chinuirii celui de langa tine.De ce trebuie acea femeie sa fie imorala?Eu sunt o fire optimista, cred in dreptate desi, de multe ori mi se spune sa ma trezesc ca lumea nu este croita dupa aceleasi principii ca ale mele.Desi cred in dreptate, paradoxal, nu cred in legi. Sau, mai potrivit ar fi sa zic ca imi lipseste increderea ca ele s-ar aplica corect.Exista dreptatea celui cu " clont mai tare", celui care stie sa se prefaca, sa joace rolul de victima a situatiei pentru ca a fost parasit si, pur si simplu, nu accepta ideea.Defaimarea ei, a celei curajoase incepe. Amenintari, acuzatii, intimidari, tot arsenalul se pune in miscare.Ce nu stie un barbat parasit este ca, eliberata de el, femeia prin verticalitatea ei devine puternica, stapana pe ea si capabila sa razbata prin hatisul acuzarilor. Saracul naiv! Inca mai crede ca ea este cocosata si cu frica disponibilizarii. Fals domnule " tare-n clont".Ea este libera si capabila sa-si conduca singura existenta chiar daca verticalitatea doare, se va obisnui cu ea.Intr-o lume relativa suntem semne de intrebare. Mereu cocosati de prea multele obligatii sociale si personale. Uneori uitam sa traim frumos, uneori uitam...sa traim.