Pastreaza clipa- fragment

Toamna a venitRolul s-a sfarsitIesi din scena-acum paiata...De vreo cateva zile ma tot bantuie anume amintiri din adolescenta mea. Nu sunt selectiva in alegerea lor. Si pe cele triste cat si pe cele vesele le pastrez in acelasi sertar. Nici nu cred a fi indicat a le ordona pe anume criterii ci doar trebuiesc stocate asa cum vin, asa cum ti le da viata si bunul Dumnezeu.A-ti aminti despre una sau alta iar nu cred a tine cont, dupa parerea mea sau asta mi se intampla mie, decat de ceva petrecut in timpul prezent. Un " ceva" din timp real te reantoarce in trecut intr-un timp ce este in stransa legatura cu realul din prezentul tau. E suficienta o vorba, un gest, o melodie, un miros si trecutul se deschide cu amintirea proaspata.Bunaoara eu am ascultat, la televizor, nu mai stiu pe ce canal,n-are importanta, nu prea ma uit la TV decat rar, un cuplet al lui Jean Constantin. O nostalgie. Am retinut doar o parte a versurilor din refren:"Toamna a venit/Rolul s-a sfarsit/Iesi din scena-acum paiata". Atat am retinut, nu cred a avea nevoie de mai mult pentru a ma reantoarce la anii adolescentei mele rebele cand debutam pe scena teatrului din localitate.Frumosul meu orasel, Severin, orasul teilor, castanilor si-al trandafirilor. Asta ca sa fac referire doar la aspectul estetic al urbei natale. Nostalgii de domnisoara as zice si n-as gresi cu nimic in afirmatie pentru ca, plecand din oras purtata pe cararile vietii harazite mie, am tanjit dupa aleile parcurilor umbrite de tei si castani, aceiasi si acum ca si atunci doar ca si ei mai batrani ca si mine dealtfel. Intoarcerea in trecut se petrece spontan si ochiul mintii traieste la trecut ca si cand ar fi prezent.Intrarea mea pe usa teatrului avusese loc oarecum intamplatoare nefiind in mine dorinta de a deveni actrita ci aceia de a deveni medic intr-un impuls de moment in noaptea in care bunica mea, mamaica dupa cum va tot povestesc eu, si-a dat obstescul sfarsit rapusa de cancer dupa ce "l-a dus" pe picioare vreo 20 de ani dupa spusele alor mei.Inclinatii artistice aveam inca din copilarie dar in cu totul alta directie...desen iar cand ma facui mai mare spre ale scrisului. La desen il "mosteneam" pe Gogu, fratele mai mare al tatei, el fiind pictor, imi tot alimenta tendinta dar, am abandonat latura asta artistica nefiind sa fie asta menirea mea, pesemne.Mama ma vroise balerina ceea ce pe mine ma umflase rasul, fiind un " pic" plinuta sau, cum se exprimase ea "macar pianista mama, e frumos". Drept urmare ma luase de manuta si ma impinsese pe poarta mare a Palatului Pionierilor, dupa ce-mi pusesera aia la gat cravata. Eu, dupa vreo doua-trei, arpegii si incercari de a inota din maini gratios ca o lebada, in loc s-o apuc spre sala " de pian" sau "de balet", o coteam spre curtea interioara acolo unde erau baietii la cercul de carting.Am fost insa descoperita si pedepsita si mi s-a taiat accesul la Palat. Multi ani de atunci insa am urmarit cu sufletul la gura cursele de Formula Unu, in special pe Niki Lauda de care eram indragostita.Sa revin insa la povestire ca ma afund in amintirile...uite domnule cum se bulucesc toate de-avalma in mintea mea de sar de la una la alta intr-un dans ametitor! Eu le stiu si nu ma incurc dar bietul cititor, adica...tu nu prea mai intelegi mare lucru din povestioara si-i pacat ca-i frumoasa, macar asa...ca aducere aminte a vremilor si altor personagii importante cu care am venit in contact de-a lungul existentei mele de-atunci.Faptul la care fac referire se petrecea pe cand stransesem in " buchetul" anilor vreo 17 bobocei si ma imprietenisem cu o fata, Cristina, mai mare decat mine cu vreo doi ani. Mama n-a acceptat-o ani buni doar pentru ca " te-a invatat un lucru al dracului de bun, sa fumezi!". N-am luat eu seama la toate "prostiile" debitate de mama de-a lungul anilor drept urmare prietenia dintre noi dainuie si azi si este la fel de frumoasa ca atunci iar chestia cu fumatul este un prilej de zambete pentru ca, intre timp eu m-am lasat de el de vreo 10 ani iar ea continua sa fumeze, spre disperarea mamei.Cu ajutorul ei am intrat intr-un cerc de rebeli ai timpului care se straduiau sub directa si atenta supraveghere a celui mai matur dintre ei, fiind si autorul moral al "rebeliunii' ca sa zic asa, sa se reproduca artistic cu un film de amatori. Pe vremea aia totul se facea cu amatori remunerati cu mici "atentii" pentru a le mentine treaza dorinta de "artistic" altfel, credeau ei, pierzandu-ti interesul. Gresit inteleasa dorinta, chiar se facea dezinteresat!. Cei din conduceri insa aveau nevoie de activitati cu care sa se laude la " centru" si a tine mintea si timpul liber al tineretului ocupat cu ceva, cu altceva decat realitatea ingradita. Lucru bun de altfel.Asa am intrat in lumea teatrala a orasului meu. Cu un rol, primul dealtfel, nejucat insa decat la repetitii, cel de Ileanca, fata morarului, iubita Mateiu-lui, nepotul slugerului Tudor. Filmul se numea "Urmasul" si trata perioada de dupa inabusirea revoltei Vladimirescului cand un nepot al lui rascula iar norodul. Un scenariu bun de altfel si nu stiu de ce Mihai Antonescu nu a facut ceva cu el in decursul anilor mai ales ca a reusit sa ajunga in Bucuresti si sa publice vreo cateva romane.Am intrat in contact cu lumea interioara a teatrului si-am inceput sa invat meserie sub atenta indrumare a lui Conu, cum ii ziceam noi, maestrului Nicolaciuc, omul bun la toate al directorului Badescu. De la el am invatat sa machiez, ceva butaforie, sa compun un rol,sa-l traiesc si sa-l exprim asa cum simt fiind insa in concordanta cu indrumarea regizorului."Scandura blestemata" cum ii zicea Conu scenei m-a urmarit toata viata si inca ma mai urmareste fiind un mare adevar vorbele spuse atunci de el. Si azi dupa 30 de ani de la acea intamplare inca mai traiesc emotiile din culise cu ochii pe dupa pantalonii cortinei sa vad sala plina in forfota de dinaintea ridicarii ei. I-am reprosat mamei mai bine de 20 de ani ca atunci nu m-a lasat sa urmez I.A.T.C.-ul doar pentru simplul motiv ca n-ar fi o " viata" tocmai potrivita cu morala unei domnisoare.Asa am ajuns eu " artista" amatoare evident in acel spectacol, un basm muzical scris de Sorin Lepa, mi se pare, pe muzica lui Sabin Dragoi, daca nu ma inseala memoria. Rolul fiind unul dificil pentru o incepatoare ca mine careia insa i se acordase incredere. Cum m-am achitat intotdeauna cu seriozitate si daruire de tot ce-am facut in viata am reusit sa-l "fac" bine si mai ales verosimil incat, dupa spectacol, ma atingeau copiii sa vada daca exista printese sau nu. Saracul Doncoglo, regizorul ragusise tipand la mine "beleste fasolea Ileana" cand trebuia sa rad si eu eram foarte serioasa.M-am capatuit in urma acestui rol cu alte angajamente, o brigada artistica, vestitele brigazi care satirizau activitatea din fabrica, prezentari de spectacole, festivaluri, Cantarea Romaniei...Dumnezeu sa-l odihneasca pe Vornicu! , atunci l-am cunoscut, si tot atunci pe distinsa si frumoasa doamna Marioara Murarescu.Am iubit si inca mai iubesc lumea teatrului si cred c-o voi iubi vesnic cu toate ca, de atunci n-am mai urcat pe "scandura blestemata" iar intr-o sala de spectacol foarte rar, cel putin in ultimii ani.Dupa cum am spus mama n-a vrut ca eu sa urmez teatrul considerand ca nu-i o meserie "morala" iar mie, la vremea aceia mi-a fost frica sa plec de una singura la Bucuresti asa ca, am renuntat si-mi spun ca, n-a fost sa fie! Ca, la urma urmei, avem fiecare un drum de urmat si el nu se abate de la calea lui, ne poarta pasii acolo unde ne e menirea, iar mie, se vede treaba ca nu-mi era sortita cea de "artista" pe scena.