Complicat

Ani de zile traise cu ochii inchisi. Nu era omul beznelor dar preferase, pentru a-i fi comod sa se prefaca ca-i sunt inchisi sau poate ca-i fusese frica sa vada lumina desi ii iubea culoarea.
Stransese totul cu grija, era meticulos si atent la cel mai mic semn, isi crease insa, din comoditate, zic iar probabil o lume dupa chipul si asemanarea lui desi nu era nici moale si nici nepasator la trairile vietii. Le iubea cum iubea si viata dar preferase asa. Iubise, o forma de iubire, una din miile pe care le are iubirea si fusese tradat. Nu uita, formarea lui interioara nu permitea uitarea dar preferase sa renunte la a se mai gandi la iertare continuand sa traiasca alaturi de ea din dorinta de a avea un loc al lui, unul stabil, un „ acasa” unde se putea odihni ori de cate ori il oboseau prea multele drumuri. Isi dorise un „ acasa”, la urma urmei cine nu-si doreste un „ acasa” unde sa fie el cu el, unde sa-si scoata armura de peste zi si sa ramana vulnerabil si sa-i placa vulnerabilitatea.
Aparent exista liniste intr-un asemenea loc, ajungi la un moment dat sa ignori total prezenta celuilalt, nu te implici decat in problemele generale legate de bunul mers al acelui „ acasa” dar, din comoditate preferi sa lasi totul asa si sa-ti duci existenta mai departe, banal, fara culoare. Pur si simplu supravietuiesti sub acelasi acoperis, in acelasi pat chiar, facand sumedenie de compromisuri. Niciodata unul nu este suficient cand alegi un asemenea drum, el atrage mereu altele si altele. Orbecai prin viata, iti risipesti fara rost energia cautand impliniri. Poate ca nu esti tu cel mai vinovat de asta ci celalalt care, vinovat facandu-se de tradare alege sa fie de acord cu conditiile impuse, intr-un fel doar pentru a pastra ceva aparent sau poate fi si pentru celalalt nevoia de „ acasa”, indiferent de conditii. Fragila constructie dar poate dura ani intregi cand la baza ei se afla nepasarea.
Cauti impliniri care, cum e si normal le astepti din alte directii. Fara impliniri omul nu poate supravietui. Hrana sufletului este mult mai importanta decat hrana trupului. Greva foamei sufletului nu se poate!
Cautarea implinirii pentru el nu semana cu zborul din floare in floare. Nu era genul. Avusese, in decursul vietii doar doua-trei relatii, de lunga durata. Era statornic si nu trada. Ura tradarea.
Putin vorbaret, mai ales cand venea vorba de viata lui personala, incomod intr-un fel. Merita insa sa fie iubit, avea toate atuurile omului care merita sa fie fericit doar ca trebuia sa ai rabdare sa-l desfaci de armura si sa ajungi la miez, acel miez vulnerabil, calduros, emanand de lumina si iubire.
Renuntarea la lupta inseamna a trai plat.
Cand insa cerul se deschide, cand te trezesti cu cheia spre fericire in mana, cand vezi culoarea azurie a sperantei, „ acasa” nu mai este locul acela in care traiai banal, linistit ci „acasa” linistitor si cald este acolo unde este iubirea.