la "ciordit"

-Hei,scuipã-n sân,fa Mãrioarã,în ãla mare al tãu cât roata carului!Las' drac fata în pace cã vine tacs-o şi-ai feştelit-o fa! -Pãi bine fa,Caterino,îmi rupse frumuseţe de lãntete din gardul ãl de la drum!Când o veni omu' meu acasã o s-o cam bumbãceascã pe drãcovenia asta venitã de la oraş!În fiecare vacanţã bagã pe dracu în sat asta!Crivdoas-o!Dacã n-ai decât nişte "fleşcãite" acolo,te iei de ale mele,fa! -Ei na!Zisei şi io aşea,sã te complimentez da,dacã nu ştii de glumã nu mai zic,na!Iar cu asta micã...io spui sã te abţii fa cã o încurci cu tacs-o! -Pãi..sã şi-o ţie acasã!Ar trebui legatã cã asta...nu-i fatã!Ãsta-i drac! -Drac,drac da...nu dracu' tãu!Dute la uica Nicã şi zii tãrãşenia.Vine el şi-ţi reparã "frumuseţea" şi nu ştie al tãu de lãntete! -Aşa zici?De!Ştiu şi io? Se scãrpinã în barbã lelea Mãrioara şi privi lung la lãntetele ãla rupt.Lelea Caterina era cu vorba bunã.Tare o mai iubeam cã mã scãpase sãraca de la o sumedenie de "cafteli"! Ãl lãntete ca ãl lãntete da...julitura de pe fundul meu ustura al dracului de tare cã nici jos nu stãteam bine,doar aşa...pe-o bucã mai reuşeam,cu chiu cu vai! Îmi era şi ruşine sã-i arãt buca "nenorocitã" lu' uica Nicã cã el era bãrbat şi nu se putea uita tocmai la fundul meu de domnişoarã aşa cã...înghiteam în sec şi-mi vedeam de treabã!Adicã...trãgeam cu urechea la "taina" celor douã lele sã stiu cum sã-mi feresc batâr buca cea sãnãtoasã! Da...se meritase zic io cã,"ciordisem" bunãtate de ionatane,mari cât pumnul meu şi roşii.....!Mmm! Nu mã lãsase inima sã trec nepãsãtoare pe lângã ele!Bine cã-şi legase lelea dulãul ãla mare şi flocos cã,pocitania nu se lãsa niciodatã ademenit nici mãcar cu bucata mea de carne din mâncare! Cât o-i mai sãri ãl gard la lelea Mãrioara nici io nu ştiu cã-s ditai capra!Mân' poimân încep bãieţii sã umble dupã mine,aşa zice mama şi io tot cu gândul prin pomi!Mare brânzã zic si io!Musai sã umble ei dupã mine?Poa' umblu io! Adicã-tã-lea...nu se poa' şi aşa?E bãtutã în cuie chestia asta cu umblatul? Bah!Io sã fiu sãnãtoasã cã de bãieţi nu duce nima lipsã! Cu pomii e mai greu!La oraş nu-s decât d'ãia ornamentali,aşa le zice,şi ei,nu fac fructe!Doar p'aci mai gãsesc "roade" şi cum sã nu te împingã pãcatu' sã "ciordeşti" câteva cã-s aşa de bune! Lelea e de vinã!I-am cerut şi nu mi-a dat!Parcã murea dacã mai uşura pomu' de un roş mare şi zemos!Apãi..mi-am luat singurã vreo 5 cã,m-a ghicit şi-am rupt prostia aia de lãntete şi mi-am julit buca fir'ar sã fie,cãnd am fugit sã nu mã prindã cã e aprigã la mânie şi-mi scãpa vreo trei scatoalce! Singura soluţie fusese fuga,sãnãtoasã şi când e vorba de fugã...nu mã prinde nimeni!Am antrenament adicã!Asta e!Fiecare cu talentul lui!