CUIBUL

-Dă-te jos de-acolo!Mi-ai mâncat sufletul!Să vezi ce scărmăneală îţi iei!Cât ai să stai acolo,drac împieliţat?Trebuie să te taie şi pe tine ale nevoi? Săraca bunica,mamaie cum îi ziceam eu.O aduceam la exasperare şi era un "munte"de om!Înaltă,bine legată,femeie muncitoare,învăţată cu greutăţile şi cu viaţa,nu tocmai "roză"pe care o avusese.Se învăţase cu palmele bătucite de muncă,crescuse trei fete şi dusese greul întregii gospădării că tataie...mai plimbăreţ,trăgea chiulul pe cât putea de la îndatoriri!Eu însă..îi pusesem capac da...mă iubea!Şi o iubeam şi eu! În faţa casei aveam un nuc,unul enorm,la un pariu pus de tata,trei barbaţi au reuşit să-i îmbrăţişeze trunchiul.Mare prietenul meu,nu glumă!Lângă zidul case era un butuc de viţă care crescuse în nuc.Atipic aş zice,ştiut fiind că la umbra nucului,nu creşte nimic,din câte ştiu eu! Ei!Ăştia doi,contrazicând sau întărind regula reuşiseră!Sau poate că,aşa cum bănuiam eu,erau îndrăgostiţi şi se ajutaseră reciproc.Sau poate că viţa fusese plantată când Bătrânul era mlădiţă,poate erau de-o seamă!Nu ştiu,se petrecuse când eu nu eram apărută în peisaj!Şi nu mi-a spus nimeni povestea lor,doar ce mi-am imaginat eu! Cert este că viţa era acolo,bine merci,împletită în nuc,urcând cu cărceii şi cu rodul ei spre cer!O comuniune bizară dar superbă dovadă de iubire şi de dăruire,am zis mereu! Acolo sus,în coroana Bătrânului meu îşi făcuseră cuib o familie de guguştiuci.Bineînţeles că m-am împrietenit imediat cu dumnealor.ei m-au acceptat şi încropeam mici dialoguri.Eu le aduceam pâine ei îmi cântau!Schimb reciproc avantajos1Când apăreau cele două ouă în cuib nu prea mă mai lăsam dusă de acolo decât la îndatoririle mele sociale...dusul la şcoală,teme,învăţat,chestii d-astea!Obligaţii,ce să-i faci!Toţi le avem! Aşteptam cu înfrigurare "cântatul"ouălelor. Pentru cei necunoscători voi explica cum devine minunea asta,pentru că este o minune! Înainte de a ecloza(ptiu,adică..să iasă puiul afară din ou),începe să piuie .Eu numesc momentul acela "cântatul"ouălelor.Mai târziu,la casa mea când scoteam pui la incubator,mă înebunea de fericire când auzeam corul puişorilor în găoace! La început se vede o mică umflătură pe suprafaţa oului.E primul cioc.Acea umflătură creşte culminând cu spargerea cojii şi scoaterea vârfului ciocului afară.Atunci puiul prinde putere şi încredere în el şi continuă munca de Sisif.Aveam impresia atunci că sunt în găoace,alături de pui şi mă lupt şi eu pentru victoria ieşirii la lumină şi începerea vieţii "în libertate!. Se chinuie aşa un timp destul de multişor,dă ocol oului,şi când a spart ca un capac..waw..tâşneşte afară dornic de viaţă.E ud şi urât! Puiul de găină e frumos când iese din găoace,puii de guguştiuc şi cei de porumbel,şi bineînţeles că mai sunt şi alţii asemeni lor,sunt urâţi tare!Dar faptul că eu ştiam lupta dusă şi faptul că fusesem acolo,alături de el în acel moment mă făcea să-l iubesc.De fapt erau doi,mereu sunt două ouă în cuib şi mereu ies pereche,un el şi o ea care rămân toată viaţa împreună alcătuindu-şi la rândul lor cuib pentru pui. O minune a lui Dumnezeu este orice nouă viaţă apărută care face ca ciclul să continue şi să existăm. Săraca mamaie,nu mă pricepea ea pe mine!Ce făceam eu,acolo sus,nu o interesa pe ea.Ea era o femeie simplă,trudită,nu cu minte şturlubatică!Nici nu avusese vreme de jucat cu păpuşile,rămăsese orfană de pe la doi ani!Eu?Mah!Cu mintea prin copaci şi atunci şi,cred că...şi acum!Oricum,nu departe! Pe ea o interesa sănătatea mea de nepoată "drac împieliţat",că se întâmplase să cad de-acolo de două ori şi le dădeam oarecum răcori pe spinare când mă vedeau cocoţată acolo sus. Odată am căzut pe-o saltea proaspăt reparată de tata cu arcuri noi,legate frumos şi cu migală.Praful s-a ales de ea dar,mi-a salvat pielea!Şi-adoua oară pe-o grămadă de nisip.M-am ales cu julituri,"belituri",vânătai şi-alte căteva contuzii mei mici şi trecătoare pentru blana mea de copil! Nu m-am învăţat minte însă niciodată şi unde vedeam un pom,un gard,eram sus,fără a mă gândi vreodată la consecinţe. Mah!Copilăria are acest avantaj.Ne e frică de umbre,întuneric dar nu ne temem de "drăcoveniile"pe care le putem face la lumina zilei!