"fi" sau "infi"

Ma gandesc de cateva zile sa scriu despre fidelitate si infidelitate.Aparent ar fi un subiect banal de care am putea vorbi destul de mult. Constat insa ca nu este chiar asa usor, imi vine foarte greu sa-mi ordonez ideile si nici nu cred ca voi putea vreodata sa pot surprinde, si cred ca nimeni nu va putea sa cunoasca toate fatetele celor doua sentimente. Le numesc asa si nu cred sa ma insel. Pot fi sentimente ca tot ce porneste din firea omului, de altfel.Ce inseamna sa fi „ fi” sau „ infi” si cum, eventual s-ar putea combina in proportii de bun simt totusi, cele doua este greu si nu chiar la indemana oricui.Ma gandesc ca trebuie o anume arta sa le poti stapani si sa le poti aplica in una sau alta din situatiile care pot fi create voluntar sau nu.Sa incerc sa le iau pe rand desi una o creaza pe cealalta, pojghita dintre ele fiind foarte subtire. Cateodata nici nu sti unde incepe si unde se termina una sau alta.Ce inseamna a fi fidel si cum se poate pastra aceasta calitate, pentru ca este o calitate si cred totusi ca este apanajul celor indragostiti? Asta daca privim pe „ fi” din punct de vedere al convietuirii in doi.Cand si cum poti fi fidel?Poti fi fidel unei idei, unui vis, unei dorinte, pur si simplu poti fi fidel vietii. Sa nu te inseli singur. Furatul proprii caciuli e, cred, cea mai mare infidelitate pe care-o poti comite.Ei da!. Nu ma gandeam insa, cand m-am apucat de scris la genul asta de fidelitate ci strict la fidelitatea in cuplu.Si cred eu, constat din propria experienta, nu-mi pot permite sa vorbesc in numele altcuiva fara acordul acelei persoane...moda veche...asta e!,ca ea exista in cuplu fie cand cei doi se iubesc, fie cand s-au iubit si acum doar convietuiesc cuplului pastrandu-si respectul pentru celalalt sau cand te impaci cu ideea ca..asta e!, bine sau rau este un mod de viata moral.Ma tot lovesc de moralitatea asta si nici macar n-o consider foarte importanta. A fi sau nu moral are atatea interpretari ca mi se face lehamite la a ma gandi la ele. Prefer sa fiu uneori morala, alteori imorala, dupa cum simt in atare situatie si nu intotdeauna ce eu consider moral este considerat asemenea si de cei din jurul meu sau...invers, ma rog!Moral este sa ne ajutam semenii, sa intindem mana celor care au nevoie de sprijin, imoral este sa facem deosebire intre oameni, sa-i separam pe cei bogati de cei saraci, pe cei sanatosi de cei cu handicap.Sa revin la „fi” si „infi” ca de ele mi-am propus sa vorbesc. Atat cat ma pricep si cat am acumulat eu ca experienta proprie.Fidelitatea in cuplu are si ea destule interpretari. Pentru unii, par exemple, barbatii, a fi fidel inseamna a veni seara acasa, a-si pune papucii lui, a sta in fotoliul lui, cu ziarul lui, eventual o bere, un meci cu baietii, femeile...a veni acasa, in bucataria ei, a pregati cina familiei, un suras, o vorba, pijamaua, tv-ul.M? Frumoasa fidelitate de cuplu, nu?Privita dintr-un punct de vedere este o fidelitate asezata la „ casa” ei, inconjurata de moralitatea vietii in doi. Iar moralitate? Uf!Mai conteaza de unde au venit cei doi acasa din moment ce totul se deruleaza ca o seara normala de familie? Nu cred. In aparenta totul pare perfect, idilic si, de ce n-ar fi?E usor sa pastrezi fidelitatea. Va spun din proprie experienta. Prins in valtoarea existentei, al luptei cu „zilnicul”, al muncii in gospodarie, al problemelor cu copiii, serviciul, facturile, etc, nu mai ai timp sa te gandesti la viata personala,daca iti convine sau nu trairea emotionala proprie.Ani de zile am trait fiind fidela conceptului de familie. Imi place familia, atmosfera acea relaxanta, calda, armonioasa, cand dai jos armura de peste zi si ramai tu, asa cum esti, in definitiv, vulnerabil ca toti oamenii.Stereotipuri. Dar, asa pastram fidelitatea fara a ne gandi macar ca suntem fideli. Suntem pur si simplu.Ex-sotul meu zicea ca, dac stii sa-i ocupi timpul nevestei cu foarte multe obligatii gospodaresti o feresti de ispite ne mai avand timp sa se gandeasca si la altceva decat la ce are de facut in propria casa. Eh! Filozofie simpla. Nici macar n-o pot condamna. Am trait cu aceasta filozofie, am acceptat-o. Daca ar fi sa o iau de la capat as fugi de mi-ar sfarai calcaiele de nebunia asta. Nu o recomand nimanui!Viata este atat de scurta in cat e pacat sa risipesti secundele ei in neimpliniri.Continui insa sa-mi pastrez credinta in iubire si zic ca, atata timp cat intre cei doi exista iubirea ca liant puternic, cand exista implinire deplina prin celalalt ramai fidel perechii tale. Cand apare o fisura, una cat de mica si cand in cuplu exista mici disensiuni trisezi cu gandul dintr-o jalnica razbunare fata de celalalt, incepe infidelitatea.Ma mai gandesc si la „ fluturasi”...adica acei barbati si femei care, desi sunt fideli partenerului calca-n strachini dintr-o nevoie acuta de aventura, si, pur si simplu considera asta firesc si normal fara a „ insela”, cel putin asa vad ei problema.A fi „ fi” sau „ infi” depinde de unghiul din care este privita relatia. Exista foarte multe situatii in care se poate manifesta si una si cealalta in acelasi timp fara a te simti vinovat doar pentru ca nu esti vinovat.Ma gandesc la casatoriile de convenienta sau la cele in care partenerii pastreaza o relatie de cuplu aparenta si fiecare-si construieste o alta relatie in care este fidel dar este, in acelasi timp infidel primei relatii.Infidelitate? Ei da!. Am ajuns si la tine „ infi”!Vrem, nu vrem suntem infideli unei multitudini de situatii. In unele ne consideram vinovati, in altele nu. Conteaza sa nu fim infideli vietii si noua insine.Cand si cum poti fi infidel?Este foarte greu de spus. Pojghita dintre „fi’ si „ infi” e atat de subtire incat poti trece cat ai clipi de la una la alta.O poti face voluntar sau involuntar. Daca baza nu este solida toata cladirea se poate prabusi la cea mai mica unda seismica.Poti construi toata viata o relatie, te poti dedica ei cu fidelitate, sacrifici tot ce poti, tot ce ai pentru rezistenta ei dar, daca nu sapi o fundatie solida anterior ridicarii cladirii te lupti in van sa ridici o constructie solida.Se surpa cand nici nu te astepti si pe ruine niciodata nu vei putea recladi daca faci iar totul superficial, doar de la suprafata. O relatie se construieste in profunzime, plecand din interior, acolo este baza, solidul, pe care poti construi fara teama de surpare.Cand o relatie se construieste din interior intotdeauna acolo, la loc de cinste va sta „ fi".