Tipare, limite, ritualuri

Traim in tipare. Frica pune stapanire pe noi, ne temem sa depasim limitele tiparelor. Copiii cuminti si constiinciosi. Linia groasa si neagra a tiparelor ne produce adevarate cosmaruri.Tiparul seamana cu un cerc existential unde ne ducem traiu zilnic. Limitele noastre sunt strict legate de limitele celor din jurul nostru. Ritualuri pe care ni le propunem intr-un fel in subconstient.. Aceleasi in fiecare dimineata, ne straduim uneori pana la durere sa le respectam.Daca cineva din imediata noastra apropiere isi schimba fie si cu o secunda ritualul lui automat se va schimba si ritualul nostru si, posibil sa depasim tiparul obisnuintei. In interiorul cercului traim liniar. Vietile noastre, ale majoritatii urmeaza un drum asemanator celor de dinaintea noastra. Singura diferenta dintre perioadele de timp traite este tehnica. Ea avanseaza si ne obliga sa ne schimbam comportamentul. De la cel de "grota" la cel de "vile". Asa se impun noi obisnuinte fata de bunicii sau parintii nostri. Traiul in coliba la lumina opaitului s-a transformat in traiul la lumina becului, la tehnica de informare. Intr-un cuvant...avem tehnica. Doar cercul nostru existential este acelasi.Tipare pe care ne straduim uneori cu disperare sa le respectam. Ritualuri la care nu vrem sa renuntam. Sau nu stim cum sa traim fara ele.Pana la urma, mai zicea cineva asta...totul depinde de partea materiala a vietii. Vrei nu vrei totul se leaga de ea. De la confortul existentei zilnice, la frigider, la pregatire si vacante. Cei care au partea materiala au parte de anume schimbari in cercul existential. Pot spune chiar ca traiesc in afara tiparelor, atipic. Depasesc cu nepasare granitele acestor tipare.Uneori tiparele limitate se mai modifica, prin, asa cum spuneam, schimbarile de ritual ale celor din imediata noastra apropiere. O nunta, un botez, o inmormantare, un oarecare eveniment. Toate fac parte din dansul zilelor dar ne mai scot din tipare, ne mai coloreaza existenta in culori mai vesele sau mai triste, nu conteaza. La urma urmei, este tiparul universal valabil unde ne inghesuim cu totii sa traim. Copiii constiinciosi sa nu depasim linia groasa, sa nu fim certati!Exista o continuitate in tot. Depindem unii de altii, impreuna traim in cercul existential, tipar nemodificat de cand e viata pe pamant.Ne nastem, traim si murim. Restul e pura intamplare, o simpla umplutura. Ca in gastronomie. Exista fel de fel de umpluturi cu texturi, arome si ingrediente diferite care dau savori diferite cand sunt combinate.Sentimentele pe care le inmagazinam in noi ne fac diferiti. Avem, sa zicem, un grad de unde pe care le creem in jurul nostru si in care ne ducem existenta.Exemplul cel mai edificator. Piatra aruncata in apa.. Undele create de ea se propaga la fel,ca si fenomen, numarul undelor create si amploarea lor este insa diferit in functie de viteza cu care a fost aruncata piatra care, la randul ei este influentata de alti factori. viteza vantului, de exemplu in momentul aruncarii pietrei, de forta celui care arunca. Deci: depindem de cei din jurul nostru. Ne influentam existentele in bine sau in rau dar urmam aceleasi tipare existentiale doar pentru ca altele nu cunoastem, asa este firesc, asa au trait ai nostrii, asa traim si noi!Cei care ies din tipare sunt, intr-un fel cei ciudati, marginalizati, etichetati dar sunt cei care inainteaza, progreseaza, cei care, la urma urmei fac ceva constructiv cu viata lor si implicit cu viata celor de langa ei sau, si mai mult, cu vietile celor care vor veni dupa ei. Sunt cei care fac schimbari.Pentru majoritatea insa a nu iesi din rand inseamna a ramane in limitele impuse de dogme.Ne e frica. O frica teribila de consecinte. Generalizez, nu vorbesc de exceptii care, intotdeauna vor confirma regula, nu?Suntem amenintati din toate partile ca vom suporta consecintele actiunilor noastre. De cand ne nastem si pana murim suntem amenintati si obligati incontinuu sa nu depasim tiparele. Pedepsele sunt variate si, mai ales, cumplite. Eu nu cred ca Dumnezeul strabunilor nostri, in marea lui Iubire pentru noi a impus aceste tipare, aceasta limitare. Omul a facut-o. Omul dornic de putere, de dominare a creat dogme. Si ca o ironie, omul care a creat dogmele le-a incalcat dar le-a facut pentru a stapani. Si a reusit. Domina omul de sute de ani.
va urma