Ea vs Ea

Ma tot bantuie de-o vreme`ncoace ideea de amanta si nevasta. E un subiect vast, de actualitate, as zice, se poarta de cand lumea si are varii motive.
Am incercat sa intru in pielea amandurora si sa incerc sa gandesc ca atare. Bine`nteles ca nu poti epuiza toate punctele de vedere ale unui subiect. Ar insemna sa nu mai ai ce spune despre el si-atunci nu ar mai scrie nimeni nimic, ar fi un subiect inchis, etichetat si uitat pe-un raft, undeva. Orice subiect este abordat din unghiul de vedere al autorului tinand cont de constructia lui interioara, de formarea lui intelectuala, de experienta de viata acumulata, de trairile avute. Fiecare are dreptate, in felul sau de a vedea si a trai. Eu nu contest si-am invatat sa tolerez si sa respect fiecare abordare constienta ca fiecare suntem alcatuiti diferit si simtind diferit tocmai prin experientele de viata diferite pe care le-am trait.
Asadar, ce am concluzionat este punctul meu de vedere, probabil, zic, in functie de alcatuirea mea interioara. Una impartiala, as zice pentru ca nu tin nici cu amanta, nici cu nevasta. Amandoua au motivatia lor, una la mana, doi la mana...pot trece dintr-o faza in alta, destul de usor si elegant sau greu si dureros.
Amanta
E ea...amanta. Golita de prejudecati, eliberata de frustrari. Sexy, provocatoare, amagitoare, dornica sa daruiasca o clipa de fericire barbatului iubit.
E ea...adevarata femeie cu simturile trezite, cea care stie sa aline, sa imbratiseze, sa ocroteasca, sa sopteasca... femeia.
Asa arata idealul, banuiesc. Amanta exista de cand lumea. Sub diferite denumiri ele si-au dus existenta in umbra, multe insa au condus destine, tari, au avut putere de decizie. Femei hotarate la lumina zilei, dominante si provocatoare la lumina lumanarilor.
Amanta a evoluat, cu trecerea anilor, uneori transformandu-se in ceva frivol, devorator, mergand spre partea intunecata a idealului dar mereu la lumina lumanarilor a practicat acelasi joc al inimii, al iubirii, al sexualitatii. Constienta de puterea ei de femeie. Si mereu iubind, facand totul in numele acestei iubiri. Se poate ca uneori sa faca si greseli. Mereu se fac greseli in numele a ceva. In numele dreptatii, al libertatii, al religiei.
Mereu amanta a iubit barbatul si s-a daruit pe sine relatiei oferind clipe care insumate inseamna fericire.
E amanta...ea, cea care ofera fara a astepta rasplata daruirii dar care, tocmai din stiinta daruirii primeste inmiit inapoi prin efectul de bumerang.
E ea...cea care la lumina zilei este mereu singura, cea care asteapta timpul ei, barbatul ei fara a-l conditiona, constrange. Cea care da libertate si doreste libertate de exprimare.
Vorbesc iar de ideal? Nu contrazic. Imi place idealul.
Eliberata de frustrari, neconditionata de morala se lasa transformata in femeie prin puterea iubirii barbatului.
Moral? Ce este moral si ce este imoral intr-o relatie?
Apartinem cuiva? Sclavia a fost abolita din cate stiu eu si o relatie nu se bazeaza pe stapani si sclavi decat in jocurile erotice, poate.
„Bucatica” aia de hartie ne da drepturi sociale, ne ofera un statut social si...atat.
Irelevant cand vine vorba de inima, de nevoile sau dorintele ei.
Cum vad eu o amanta, idealul de amanta, am mai zis? Nu ma refer la panta aceia periculoasa spre care poate aluneca o relatie. Ma refer strict la amanta care iubeste barbatul si care daruieste.
Un refugiu, o dragoste libera in manifestarea ei, un continuu dialog, o exteriorizare de trairi, emotii si sentimente. O liniste sufleteasca, un zambet. Intr-un cuvant...iubire. Nu ceri nimic, oferi din iubire pentru iubire.
In restul zilelor sale amanta este o femeie trista, singura, ducandu-si existenta banal, ca orice om, cu nevoi, necazuri, mici bucurii. Mereu insa asteptand clipa ei de timp in care sa infloreasca, sa daruiasca si sa primeasca, in egala masura.
Nevasta

Spun nevasta si nu sotie. Mi se pare mai aproape de real prima denumire.
E ea... nevasta. Cea care are drepturi dar si indatoriri, cea coplesita de treburi si care se uita de multe ori pe sine. E ea... cea care se gandeste la confortul casei, la cresterea si educatia copiilor, la facturi, la cosul zilnic, la treburile „murdare” dintr-o relatie.
Nu mai e femeie... e doar o copie nereusita. Cat fals ca ar fi de trei sau patru ori femeie ca ea...face, ca ea...poate, ca ea... suporta.
Ma uit la mirese. Fericite, pline de visuri, mandre de rochia lor, de nunta lor. De prea mult „lor” nu se mai gandesc ca o viata „ in doi” presupune indatoriri, concesii, compromisuri, renuntari. E partea trista a casniciei. Nu e chiar asa! Am vrut sa arat ce e greu, nu e o regula sa fie asa. Toate acestea se impart la doi si se creaza un echilibru, e adevarat...pe o sarma la inaltime dar, se poate mentine. Cand incepe greul nu-ti mai place. Cui ii place? Dispare partea romantioasa. Mda! Pana si povestile nemuritoare ale bunicii se termina cu „ nunta”. Niciuna nu spune ce a urmat dupa ea decat ca... „au trait fericiti pana la adanci batraneti” Noi tragand, fiecare, concluzia noastra din „ pana la adanci batraneti’ ca, partea cu „ trait fericiti” am aflat, intre timp ca e greu sa mentii starea de fericire si ca ea presupune multe clipe de bine pentru care trebuie sa muncesti serios intr-o relatie.
Sa traiesti „ in doi” inseamna sa imparti totul fara a gandi cat dai si cat primesti. Un compromis, nu?
Viata zilnica implica si neplaceri, implica si lipsuri.
Spalarea rufelor sau a farfuriilor, ducerea gunoiului, nu e o ocupatie prea placuta!Peste toate astea trebuie sa inveti sa treci, sa le faci fata pastrand iubirea in interiorul relatiei. Aparitia copiilor maresc responsabilitatile, sudeaza. Iar vorbesc de ideal? Am spus ca imi place sa tind spre ideal.
Ca nevasta trebuie sa inveti sa imparti din tine. Mereu cat trebuie, unde trebuie si cui trebuie fara insa a neglija nimic din tine. E greu? Nu chiar asa de greu, as zice eu!
Toata chestia este sa nu te uiti pe tine ca persoana, sa nu uiti ce vrei si ce doresti. O casnicie ar trebui sa implineasca cuplul.
Nevasta... femeia care trebuie sa fie „ de detoate” in casa ei pentru a pastra relatia.
La urma urmei trebuie sa fim noi, indiferent daca suntem amante sau neveste trebuie sa ne respectam ca oameni. Ne putem privi in oglinda indiferent de ce relatie avem atata vreme cat ne simtim bine in pielea noastra.