Dincolo de durere

Povestea a inceput cu multi ani in urma. Nu s-au cunoscut intamplator li s-a facut cunostiinta. S-au acceptat, fiecare din alte motive. Nediscutate. Ce au pus la punct inca de la inceputul relatiei lor a fost relatia intre membrii familiei lor, adica ei si copiii lor, nu relatia directa cu sufletele lor. Ele, realiza acum, nici nu intrasera in calcul sau, au facut , pur si simplu, abstractie de existenta lor. Lucru greu platit odata cu trecerea anilor. Au chinezii un proverb intelept care zice ca trebuie sa-ti alegi partener cu care sa ai ce discuta la batranete, ca odata cu trecerea anilor doar asta iti ramane! La un moment dat, dupa ce traiul zilnic a secatuit-o de vlaga s-a trezit.Acum statea pe-o margine de scaun neandraznind parca nici sa se mai aseze comod in el si-si privea mainile. Degete lungi, piele crapata, unghii scurte, bataturi, crapaturi...i se facu rusine de ele si le ascunse de parca ar fi fost careva acolo si s-ar fi uitat le ele. Incepu sa planga. - Cata irosire! – ofta din adanc, isi sterse lacrimile, se scula si iesi din casa. Simtea ca se sufoca in propria ei casa. Avea nevoie de aer, de cer.Afara, lumina zilei o orbi. O intampina catelul ei preferat. Se apleca si-i zmotoci urechile apoi il lua in brate. Se aseza pe canapea, aceiasi unde, de-o vreme incoace obisnuia sa-si petreaca o parte din noapte plangand pana se linistea oarecum sau isi mai reprima furia pe neputinta si probabil lasitatea ei de a se hotara. Totul dupa obisnuitele de-acuma certuri pe aceiasi tema, cea a banilor. Era obosita, vlaguita de munca si ganduri. Se teme si tragea de timp cat putea pentru a intarzia venirea acasa tocmai din speranta ca poate el va dormi si va respira si ea o seara fara cearta si reprosuri gratuite. La urma urmei daca afacerea nu mergea bine nu era vina ei. Se straduia uneori si 12 ore pe zi sa mearga, adormea in unele seri rezemata de stalpul adapostului din statia de autobuz. Ajunsese la capatul puterilor.Catelul se obisnuise cu suspinele ei. Noaptea se lipea de ea parca din dorinta de a o proteja de lacrimile care-o oboseau si mai tare. Se simtea parca bagata la zdrobitor, o durea tot. Singurul loc ramas nezdrentuit in ea era lacasul unde isi tinea sufletul. Spiritul lui era liber, nu participase la comedia existentei ei. El se tinuse departe de cacealmaua jucata.Atunci, la inceputuri, acum realizase ca, de fapt, ei avusesera doar nevoie unul de celalalt. Ea de stabilitate si teama de singuratate, el de-o mama pentru fetita lui si de cineva pe care sa-l gaseasca acasa asteptandu-l cu masa. Probabil era tot o teama de singuratate si la el dar manifestata mai practic.Era o diferenta intre ei ca de la cer la pamant, realiza, pe masura ce analiza toti anii trecuti ca nu avusesera in comun decat dorinta de a avea o familie unde sa-si creasca copiii sanatos.In toti anii ce trecusera lasase de la ea doar pentru a avea acea familie. Acum nu mai intelegea de ce procedase asa. Poate pe undeva, prin adancuri, tot timpul fusese constienta ca avea sa vina aceasta clipa. Ii spusese odata ca daca va iesi pe poarta nu se va mai intoarce niciodata. Isi ridica privirea spre poarta. Ii era teama de ea.Toata convietuirea lor fusese un pact tacit, oricum nu excelasera niciodata la capitolul comunicare si, amandoi, ea din frica, el din nepasare, au lasat zilele sa curga mai mult chinuit, supravietuind fiecare dupa cum s-au priceput. Cert este ca niciunul nu a fost fericit sau, pur si simplu, nu au stiut cum este sa fii fericit, sa iubesti, sa te implinesti prin cel iubit.De cate ori deschidea gura sa vorbeasca el stia sa i-o inchida cu replici la care ea, nici nu se mai obosea sa-i raspunda.Asa ca, acum, se simtea vlaguita de tacere si plina de frustrarea anilor trecuti fara rost.Il astepta sa vina din drumurile lui, isi aminti iar ca niciodata nu stiuse exact unde este, la ce ora pleaca sau la ce ora vine si realiza ca nu o interesase sa stie. Se multumise cu vagile lui explicatii, nu-l interogase.Acum vroia sa-i spuna ca s-a hotarat sa plece. Gata ! Simtea ca a ajuns la capatul puterilor si ca, « mai departe » pentru ea, in relatia lor nu exista. Atat fusese sa fie !