Ganduri-2

Ma zbat zilnic sa-mi ordonez gandurile. Cateodata dau navala si ma sperie. Le scot intotdeauna pe toate si le las sa graviteze in jurul meu. Ma asez turceste intre ele si incerc sa le aranjez intinzand cate-un deget spre ele. Am vazut eu intr-un film SF chestia asta cu impunsul a ceva imaginar! Ma uit cum tresare fiecare gand la atingerea mea, bate gales din gene si coboara privirea ducandu-se acolo unde il trimit. Astea sunt gandurile supuse. Altele bat din gene si ridica din umeri. Sunt ganduri indiferente. Nu le intereseaza unde le trimit sau unde le asez. Indiferenta lor ma inebuneste cateodata dar le tratez si eu la fel si, cred pe undeva ca le afecteaza. Asa sper, cel putin. De-ar fi asa de simplu! Sunt unele care se uita la mine mirate dar nu se misca. De parca ar fi tintuite locului. Trebuie sa le imping cu degetul si sa le arat directia unde sa plece. Sunt gandurile surde. Intr-un timp, nepoata de "mut" fiind invatasem limbajul si ma descurcam cu ele...cat de cat. Acum l-am uitat si ma incurc in semne. Mai sunt din cele pe care trebuie sa le iau de mana si sa le asez eu la locul cuvenit. Sunt gandurile mele oarbe. La prima vedere s-ar zice ca sunt gandurile cele mai comode. Hm! Le duci acolo unde vrei, unde-ti place. Nu e chiar asa. Cele mai multe insa zburda liber in jurul meu ca o herghelie de cai si bat navalnice din copite. Ce le pasa! Sunt gandurile cai. O intreaga herghelie graviteaza in jurul meu. Candva, in tinerete, pe cand erau tineri manji, gandurile mele se jucau odata cu mine in apa Topolnitei. Loc sacru pentru sufletul meu. Apa Topolnitei, apa vrajita, duce spre oras sute de ganduri ratacite. Ale celor care au trecut pe-acolo...poate si pe ale catorva calugari care-si duc existenta izolati la Schit. Acum mai sunt vreo cativa. Prea putini si batrani. Atunci, in adolescenta, mi-am lasat gandurile-cai sa alerge prin apa Topolnitei si-am plecat pribeaga-n lume sa-mi adun farama de existenta croita de Dumnezeu pe masura mea. Ca o haina. Toti o purtam. Traim infasurati in ea. Chiar daca e de marimi si modele diferite, de culori si texturi diferite, e o haina facuta pe masura noastra. N-as putea sa spun care ganduri imi plac mai mult. Probabil fiecare dintre ele au fost, intr-o anumita perioada, favorite. Depinde de starea de spirit avuta in clipa respectiva. Ne plac uneori gandurile supuse, sau cele surde, sau poate cele oarbe...ca sa nu mai vorbesc de cele zburdalnice! Ele sunt cele colorate, cele care dau savoare vietii si care ne ajuta sa mergem spre inainte. Mh! Ma sui pe gandurile-cai si-alerg prin apa Topolnitei in miez de noapte alaturi de hoarda de licurici. Le-am daruit , la ceas de mare taina, iubirii dar imi place sa le starnesc si sa le-alerg prin apa aia vrajita. Renasc cu fiecare gand colorat, gand daruit iubirii. Ganduri.