Bucuria si porcii spinosi

Omul e facut sa fie liber si fericit sau macar sa se poata bucura de viata sa. Asa ar fi normal daca nu ne-am reprima bucuria de a trai sau de a fi fericiti. Pentru unii " a fi bucuros" inseamna a reusi sa-si duca anumite planuri la bun sfarsit. Pentru altii inseamna, din pacate, a face rau cuiva, a refula o anumita stare si a o transforma in alta. Pentru altii, putini insa, poate prea putini totusi...inseamna a petrece o zi sau doar cateva ore in compania altor oameni dragi, a discuta pe teme comune, sau a merge la un film bun. Mie-mi place sa citesc o carte interesanta sau...pur si simplu sa ma plimb prin parc. Simplitatea unui rasarit ar trebui sa ne umple sufletul de bucuria simfoniei de culori. Din pacate nu-l mai vedem pentru ca, tot ce este in fiecare zi este obligatoriu si firesc si trece neobservat. Tipic uman as zice. Nu vedem niciodata adevarata fata a ceea ce avem decat atunci cand n-o mai avem. Am transformat bucuria vietii in momente de razbunare. Ne-am transformat in porci spinosi. N-am nimic cu bietele animalute. Ele chiar sunt simpatice! Omul insa...nu este un animalut, cu atat mai putin simpatic. De ce ne asemanam cu porcii spinosi? Ne-am inconjurat de spini si, la cel mai mic gest venit din exterior ne strangem si aruncam cu spinii veninosi. De multe ori facem asta in mod gratuit doar ca, in cate-o zi ne-am trezit prost dispusi si simtim nevoia sa otravim! Ne imbatam cu rautatea ori de cate ori ni se pare ca suntem amenintati, ca si cand ar fi un drog si suntem dependenti. Uneori educatia primita in familie, cu frica de Dumnezeu, ne face sa devenim la maturitate adulti dezarmati in fata vietii. Indivizi inadaptabili, contrariati si pusi in dezacord cu felul in care am fost educati sa ne purtam sau sa simtim si felul in care trebuie sa ne purtam si sa simtim ca sa ne mearga cat de cat bine. Bucuria omului nu ar trebui sa aiba legatura cu ceva material. Cu partea materiala a vietii vreau sa zic. Ea trebuie traita si simtita la nivelul sufletului pentru a reusi sa transformam nuantele de gri in nuante colorate care sa ne produca acea bucurie. Din pacate, omul se transforma in ceva ce difera de felul in care am fost invatati sa-l percepem. Ca fiinta rationala, ca fiinta dotata cu gandire, ca fiinta nascuta din esenta divina. Otrava din varful spinilor se va intoarce intr-o zi, poate ca deja a inceput sa curga in sens invers, ca pastravul contra apei, si sa invenineze interiorul atat de vulnerabil. Dincolo de carcasa tepoasa suntem vulnerabili. Probabil carcasa este rezultatul schimbarilor si a evolutiei sau mai bine zis... involutiei, omenirii. Sa fi fost necesara pentru supravietuire? Suntem animale evoluate, instinctul de conservare este mai accentuat fiind dotati cu inteligenta si-atunci ne-am perfectionat sistemul de aparare camufland sufletul. El este interiorul si este moale. Nu pot condamna. Cei care nu se imbraca sunt expusi intemperiilor si risca sa se imbolnaveasca mai repede decat cei care au haine, nu? Fiind vulnerabili goi suntem expusi ranirilor grave, uneori imposibil de vindecat. Imi permit luxul sa vorbesc doar pentru ca vorbesc din punctul meu de vedere. Asa vad eu omul... un suflet deghizat intr-o armura tepoasa care incearca sa faca fata vicisitudinilor cu care nu era invatat ca exista. Doar pentru ca, familia, scoala, biserica te invata altceva decat iti ofera viata reala. Societatea este altfel croita si-ar trebui modoficata din temelii toata aceasta invatatura pentru a crea un om nou, unul care sa se poata bucura intr-o zi, fara urma de invidie de exemplu, cand trecand prin fata unei vitrine in care este prezenta viata bogata plina de matasuri si bijuterii sa-si poata imagina ca traieste in acel lux, ca se imbraca in matasuri si se impodobeste cu bijuterii. Viata insa, dincolo de neoanele care lumineaza acea vitrina nu este o reusita pentru toti. Pe undeva s-a strecurat o greseala de calcul care oboseste si care face din majoritatea oamenilor porci spinosi gata la cea mai mica tentativa de atingere sa arunce cu spinii otavitori in toti cei care pot fi posibili atacatori. Citeam undeva ca daca "am respecta cele zece porunci ne-am face viata mult mai usoara, ne-am asigura o medie de liniste si de confort sufletesc" Poate am invata sa ne dominam pornirile si sa simtim plenar bucuria de a trai. Respectul fata de om ar trebui sa plece de la om. Cerem, obligam, impunem tuturor vietuitoarele sa ne respecte doar pentru ca suntem fiintele superioare ale planetei dar noi nu ne respectam unul pe celalalt ca fiinte superioare. Si asta pentru ca ne credem mai destept decat cel de langa noi si vrem sa fim respectat ca atare. E un lant al slabiciunilor...asa mi se pare mie din unghiul din care privesc. "Nu ai voie sa distrugi ceva ce n-ai creat" Daca ar fi sa cantarim cantitatea de otrava ce tasneste din noi cu fiecare spin aruncat in decursul intregii vieti, cred ca am putea cu usurinta candida la " genocid" si precis nu ne va condamna nici-un tribunal pentru asta. Doar sufletul nostru moale si vulnerabil s-o faca si bunul Dumnezeu in care, din pacate, putini mai credem ca si in judecata divina. Si unde mai ramane bucuria de a trai, de a vedea explozia de culoare a unui rasarit, de a iubi?